Gânduri despre eclipsa parțială de lună în rac – 10 Ianuarie 2020

Lună plină în Rac – Eclipsă parțială de lună – 10 ianuarie 2020

Mă gândesc să scriu despre Luna plină ce urmează și care pare să capete proporții apocaliptice dacă iei în considerare și conjuncția Saturn-Pluton, două planete a căror reputație îți zbârlește părul pe spinare. Toată lumea e speriată de război, de pierdere, de moarte.

Mă așez să fac o consacrare. Închid ochii. ”Doamne, Dumnezeule, Ție îți dedic…” – un câmp cu grâu. Un drum străbate acest câmp, până la o casă romană, pe un deal. Recunosc peisajul. Mă las mai adânc în el și apoi știu. E din Gladiatorul. Și apoi un șuvoi de gânduri și imagini și conexiuni. Ah, da! Această lună plină se potrivește atât de bine cu acest film. Termin consacrarea, dar nu apuc să și scriu. Copiii mă cer așa că amân scrisul. Mai târziu îmi dau seama că un Mercur care se apropie de conjuncția cu Saturn cere mai mult timp de gândire, iar sextilul cu Neptun impune chiar și o noapte de visare.

Vis

O școală, elevi agitați ca înainte de pauză. O învățătoare cu ochi albaștri mari și melancolici le mai spune ceva și apoi îi lasă să plece. Ea răsuflă ușurată și pare că e tare ostenită. Începe să se mângâie pe burtă și văd că e gravidă. Se tot mângâie pe burtă și mă întreb dacă e în travaliu. Nu pare să fi ajuns la termen. Se retrage undeva într-un colț și pare că în continuare e într-un fel de suferință despre care nu știu să spun dacă e fizică, de la travaliu, sau altfel. Pare că e mai degrabă o durere sufletească. Se tot mângâie pe burtă, până rămâne dezbrăcată, în pielea goală și parcă travaliul crește în intensitate. E atât de frumoasă, cu pielea albă, ca de marmură, întinsă și strălucitoare, cu forme pline, rotunjite, cu ochii mari, albaștri, melancolici, încadrați de gene negre, dese, pare că e în lumea ei. E aici și totuși nu e și emană un fel de tristețe incomensurabilă. Este speranță totuși în această tristețe. Sunt oameni împrejur. Ne uităm toți la ea și așteptăm deznodământul. Parcă urmărim o reprezentație artistică. Nu știm dacă e vis ori aievea. Mă tot întreb dacă va naște. Treptat însă începe să scadă intensitatea. Ea pare că revine din acea stare de transă. E foarte obosită. Se retrage și caută un loc să se culce, să adoarmă. În încăpere sunt pături și perne. Nimic pretențios, însă de-ajuns. Se întinde pe jos și se scufundă într-un somn adânc. Mă bucur totuși că nu a născut. Nu era încă la termen.

Dimineață

Reiau visul și gândul să scriu un articol despre luna plină. Recitesc ceva din jurnale – de la luna nouă cu eclipsă de soare în rac din 2 iulie 2019 și de la altă eclipsă de soare din iulie 2018 și îmi dau seama că răbdarea e o virtute. În lumea spirituală și în lumea visului, timpul curge altfel, iar aici, în planul material nu ne rămâne decât să trecem prin travaliul desăvârșirii de sine cu răbdare. Cu răbdarea treci marea!

Să deslușim acum.

Sunt mult mai multe gânduri care au venit spre mine zilele acestea, dinainte de această lună plină. Am ales doar câteva și am vrut să le scriu pentru a arăta că înțelesurile contextelor astrologice, și nu numai, vin înspre noi în diverse momente, în felurite moduri, pe multe căi. E nevoie de atenție să le vedem, să le pescuim din eter și răbdare să le lăsăm să se închege, să se împlinească, să capete sens. Și oricine poate face asta.

Gladiatorul.

Luna plină în Rac reprezintă o opoziție între Lună, aflată în Rac, desigur, și Soare, aflat în Capricorn, alături de Mercur, Saturn, Pluton. Mai colea, abia intrat, este și Jupiter. Luna este în apropierea Nodului Nord (destinul), dincolo, în conjuncție cu Nodul Sud (karma) este Jupiter.

Luna și Racul reprezintă familia, căminul, copilăria, maternitatea, pământurile natale, intimitatea, imaginația, spontaneitatea emoțională,  acel sentiment de siguranță pe care ți-l dă ideea de ”acasă”, fie că ești copil și te simți ocrotit în brațele părinților, fie că ești adult și te retragi acasă, în spațiul tău, după o zi de muncă și interacțiune cu ceilalți în haosul cotidian.

Ce se întâmplă însă când niște ”bad guys”, preocupați de propriile lor interese, vin și îți iau toate acestea? Poți muri. Vrei să mori. Însă dacă ai un destin de împlinit, nu ești lăsat să mori. Și oricât de mare ar fi suferința emoțională, va fi nevoie că înainte să o lași să te omoare, să o folosești drept combustibil pentru a corecta, dărâma, distruge ceea ce a cauzat propria pierdere. Nu e despre răzbunare. E despre restabilirea echilibrului.

Așadar, Maximus, deși își face datoria de soldat și caută să-și regăsească pacea și confortul în liniștea căminului, alături de soția și copilul lui, este brusc și brutal oprit din visul său în momentul în care își pierde protectorul și noul împărat îl pune față în față cu destinul lui, luându-i ce are mai drag pe Lume. Pluton adesea se manifestă astfel în viețile noastre – fără sentimentalisme, fără pregătire, abrupt, crud taie craca de sub picioare, rupe legăturile cu tot ceea ce poate constitui o formă de atașament lumesc.

”Căci cine nu lasă pe tatăl său și pe mama sa, nu-mi poate urma Mie” – zice Scriptura. Nu-l poți descoperi pe Hristos interior, până nu renunți la orice fel de atașament pământesc. Orice erou, în călătoria sa spre devenirea de Sine, a trebuit să sufere o pierdere, o Moarte, o călătorie în infern. Și Maximus trece prin această Moarte interioară și exterioară. Însă nu moare. Pentru că are un destin de împlinit. Și asta poți face abia când nu mai ai nimic de pierdut. Tot Pluton este cel care îi dă forța necesară să transforme furia interioară și durerea pierderii în putere pentru a dărâma sistemul corupt, autoritar, neinteresat de starea poporului (luna).  O dată ce și-a împlinit destinul, Maximus revine acasă, un Acasă etern, paradisiac.

Este un dans de echilibrare a forțelor Rac-Capricorn acest film.

E important să conștientizăm cum se traduce asta în viețile noastre. Cu toții trăim cu o nevoie constantă de siguranță și confort emoțional, fizic, emoțional, sufletesc, etc. Confortul duce însă la stagnare, lâncezeală, un fel de lene intelectuală și astfel apar manipulatorii, corupția, situațiile de abuz. Cu toate acestea, lâncezeala continuă, ca și cum am fi într-o stare de adormire, de visare, inconștienți. Și atunci, BUM! Se întâmplă ceva, suficient de dramatic, dureros, o ruptură, o pierdere, un fel de moarte și atunci ne trezim. Zbuciumul interior atinge cote alarmante. Sentimentul e unul de apocalipsă. Cu greu îi putem face față. Nu ne simțim în stare. Și, privind în urmă, realizăm că am primit semne, dar le-am desconsiderat, nu le-am văzut, le-am omis pur și simplu cu bună știință. Am preferat inconștiența. Frica ne duce înspre ceilalți. Ne dăm seama că avem nevoie de ajutor, de conectare, de familie (Luna în Rac) pentru reuși să reconstruim o nouă ordine, un nou pământ (planetele din Capricorn). Asta presupune răbdare. E un travaliu prelung. Dar nu poți forța bebelușuil să vină mai repede decât îi este ceasul. Și doare! Al naibii de tare! Nașterea doare. Și în timpul travaliului acesta este spațiul în care ești prins – între viață și moarte. O parte din tine moare ca să poți face loc unei noi vieți. Nimic nu va mai fi la fel după aceea. Și nici nu poți vedea cum se va desăvârși viața aceea care vine prin tine. Când naști, nu-ți poți vedea pruncul adult, om întreg și devenit. Nu știi dacă va fi un om onorabil sau un infractor, nu știi cum va rodi, Și totuși nu te oprești din născut. Nu ai cum. Așa e și acum! Suntem în travaliu. Poate că de prin 2017 – 2018, poate de la eclipsa de soare din 2 iulie 2019, poate că numai de la Crăciun. E important să fim conștienți că ceea ce ne chinuim  să naștem aici nu e ceva ce va rodi azi-mâine, ci poate peste 40 de ani, când rodul nașterii noastre va fi un ”adult” matur, înțelept, făuritor al unei lumi noi, pe care poate noi nu o vom mai apuca. Dar asta nu trebuie să ne oprească din născut.

Poate că suntem obosiți și mai avem nevoie să dormim o noapte, să mai visăm un pic viitorul. Dar tot va trebui să ducem travaliul la bun sfârșit.  

Sursa Foto

Acum să simplificăm.

Saturn – Pluton – invită la a ne uita altfel, dintr-o altă perspectivă la tot ceea ce s-a constituit ca pierdere, suferință, durere, moarte (fizică, sufletească, emoțională, etc.) Cum anume astfel de situații trăite în ultimii ani au adus și forța necesară de a depăși o condiție inferioară? Ați simțit poate un fel de putere interioară, un gând stăruitor că ”va fi bine, o să reușesc!”

Dacă ne ridicăm la înălțimea veacurilor, vedem că întotdeauna în istorie, când oamenii au suferit la nivel global – războaie, foamete, maladii – au urmat perioade de renaștere, viața a umplut iar matca, înflorirea a fost și mai bogată. Cosmosul, planetele, natura au cicluri de reînnoire și noi facem parte din ele.

O altă temă de meditație – dacă nu am pierdut nimic în planul fizic, această conjuncție nu trebuie să ne sperie. Ci să ne ducă mai profund – poate am fost împinși la a trăi niște frici puternice care au dus la eliberarea de anumite atitudini nesănătoase. Saturn esențializează, Pluton purifică. Și putem duce la un nivel și mai înalt acest proces și ne putem provoca să facem conștient acest exercițiu:

  • Ce pot considera că este un atașament nesănătos pentru mine?
  • Cum mă pot elibera?
  • La ce pot și e bine să renunț pentru a evolua?
  • Ce anume aș putea pierde și mă sperie?
  • Cum mă pot detașa de aceste temeri?
  • Cum pot face frica să lucreze pentru mine?

A se înțelege că nu trebuie să pierdem nimic. O dată conștientizate aceste atașamente, ele pot fi prelucrate astfel încât să nu mai constituie piedici în evoluția noastră. Nu trebuie să pierdem un job, dacă ne conștientizăm frica de insecuritatea materială și facem apoi un exercițiu de credință, accesând în noi acea latură eternă, spiritul și înțelegem că nu avem de ce să ne temem, pentru că indiferent de ce s-ar întâmpla, puterea de a face lucrurile să funcționeze este mereu în noi.

Opoziția cu Luna – ne invită la conștientizare. Luna lucrează cu subconștientul, visele, imaginația, emoțiile. Racul la fel. Luna și Nodul Nord în Rac ne invită la a integra latura noastră emoțională, chemarea sufletescului. Dacă jobul pe care îl am acum, relația, situația în care sunt, sunt împotriva chemării mele interioare, dacă îmi neg propriile emoții, sentimente și continui să stau într-o situație doar de dragul siguranței sau al confortului, atunci sigur acea situație se va termina sau voi fi împins în afara ei. Întocmai ca și Gladiatorul, care știa, văzuse că ceva era în neregulă cu moștenitorul împăratului, dar a neglijat, a refuzat să vadă. Poate din oboseală, poate din cauza dorului de casă, din incapacitatea de a vedea dincolo de sensul obișnuit al lucrurilor sau poate că nu i-a păsat pur și simplu.  

Cu cât mai departe suntem de ”destinul” nostru, cu atât mai intens vom simți tristețe, durere, panică, frustrare la această eclipsă lunară. Un exercițiu potrivit ar fi să sondăm subconștientul prin visare, meditație, scriere ca exercițiu imaginativ pentru a vedea ce are să ne spună luna. Ce am neglijat! Ce nu vrem să vedem? Ce are nevoie să fie adus la lumină? Visul, imaginația, rugăciunea pot fi un real ajutor, o cale prin care să primim răspunsuri (Luna trigon Neptun).

În ansamblu, această lună plină este un sfârșit și un început, un sacrificiu făcut la temelia unei construcții milenare, așa cum se făceau pe vremuri, o criză a Meșterului Manole, un moment spiritual de maximă intensitate în care suntem invitați să trecem dincolo de limitele materiale ale existenței și să conștientizăm semnificațiile adânci, spirituale cuprinse în pământesc. O casă nu e doar o casă, un corp nu e doar un corp, o bucată de pământ nu e doar o simplă bucată de pământ. Totul este însufelțit de ceva ce nu se poate pipăi, nu poate fi atins, dar există și face lucrurile să dăinuie. Capricornul fără Rac ar rămâne doar pulbere, Racul fără Capricorn ar rămâne doar vis.

Să avem curajul să facem sacrificiile necesare (poate lenea, comoditatea, autovictimizarea), să ascultăm ce are de zis intuiția, ce mesaje primim de dincolo și să construim durabil pe baza acestora, fără să uităm ce e posibil să nu vedem produsul finit în viața asta, dar cu siguranța că sacrificiul nostru nu va fi fost în zadar.

Și visul de astă noapte îmi spune că încă nu e timpul de născut. Sarcina nu e la termen. Încă mai avem de visat. Suntem în travaliu. Ne mai odihnim un pic și mai schițăm niște planuri, dar unele cu bătaie lungă. Mercur și Saturn lucrează la asta.

Spor la visat!

Să rodim frumos!

Așa să ne ajute Domnul!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.