Ana-Maria Negrii

Mi-am petrecut dimineața citind despre Imbolc, Întâmpinarea Domnului și palindrom. Asta după ce mi-am notat în jurnal visul de astă noapte în care erau printre altele și floricele ca niște clopoței albi cu mijloc galben- verzui despre care am citit mai apoi că sunt specifice sărbătorii de Imbolc. Pot fi ghiocei, narcise, brândușe și alte flori de primăvară.

Pornind de la asta am căutat conexiuni, pentru că întotdeauna sunt conexiuni între sărbătorile precreștine și cele care s-au suprapus apoi peste.

Temporal, zilele de 1-2 februarie se situează la jumătatea distanței dintre solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară. Soarele urcă pe cer, ziua se mărește, sub scoarța pământului semințele încolțesc, bulbii încep să se dezmorțească – poate că deja unii dintre ei, ghiocei curajoși, au și scos căpșorul la lumină asigurându-ne că iarna nu ține la nesfârșit. Frigul iernii se înmoaie, miroase a primăvară, sufletul se animă, corpul caută să se înnoiască și începem să căutăm verdeață, să ne vitaminizăm.

Așa că și aceste zile și sărbătorile corespondente sunt legate de călătoria Soarelui. Soarele poate fi însuși astrul ceresc, dar este și sufletul nostru, ființa noastră, în asociere cu Iisus și este și spiritul pământului care face ca natura să treacă prin ciclurile anotimpurilor – să moară și să renască la nesfârșit.

Soarele este focul nostru interior, forța vitală, energia care ne mișcă prin viață. În aceste zile, acest soare devine mai dinamic, cere să stimulăm și să celebrăm energia vieții, să trezim focul, creativitatea în viețile noastre.

Imbolcul este o sărbătoare pâgână în care tocmai asta se celebra – trezirea naturii, primele semne ale primăverii, creativitatea, capacitatea de a naște, a aduce la viață ceva nou, indiferent că e ființă, obiect, acțiune. Această înnoire presupune o purificare anterioară pentru a crea spațiu și a primi corespunzător darurile primăverii. Și se știe că focul este atât creator cât și purificator. De aceea, aprinderea lumânărilor, a focului în sobe, șeminee sau în grădină, confecționarea lumânărilor, contemplarea focului sunt activități asociate acestei sărbători având ca scop atât purificarea și creșterea vibrației, cât și stimularea creativității, conștientizarea luminii, a căldurii din noi și din ceilalți, atât de necesare pentru a întreține viața și creșterea sufletească.

Întâmpinarea Domnului, sărbătoarea care se celebrează astăzi în calendarul creștin și care s-a suprapus peste vechea sărbătoare așa-zis păgână, nu face decât să vorbească despre aceleași semnificații, dar la un alt nivel. Știu multă lume supărată că sărbătorile creștine au înlocuit vechile sărbători, însă eu de multe ori mă gândesc că pur și simplu este un alt nivel de evoluție. Ceea ce înainte era proiectat în afară prin ritualurile de celebrare a naturii, o dată cu Hristos devine interiorizat, ca și cum Omul trebuie să devină conștient de soarele lui interior, de focul sacru care îl animă, fără să anuleze semnificațiile ritualurilor vechi. Pentru că dacă privim cu atenție, toate se conțin unele pe altele și urcă în spirală spre evoluția noastră a tuturor.

Întâmpinarea Domnului este momentul în care, după cele 40 de zile de la naștere, Iisus este dus la templu pentru a fi consacrat, dăruit Domnului, dar și arătat lumii.

Imbolcul celebrează creșterea Soarelui – Lumina, Soarele, Focul sunt salutate, creșterea lor este întâmpinată cu bucurie, oamenii se bucură de viața înnoită, de promisiunea primăverii și a rodniciei care vine o dată cu aceasta.

Iisus este Lumina Lumii – spiritul înnoit al Omului, conștiința dusă la un nivel mai înalt și ducerea lui la templu este momentul în care este prezentat lumii și lumea ia cunoștință de El prin Sf. Simeon și Sf. prorociță Ana. Templul este asemenea pământului, pântec, uter în care bulbii și semințele se pregătesc să învie, să se arate lumii. Nu toată lumea este conștientă de ceea ce se întâmplă acum, încă nu putem să vedem cu ochii fizici renașterea naturii, dar o presimțim, ceva din interiorul nostru se animă, un fel de entuziasm (Dumnezeu din interior) începe să ne cuprindă.

Ritualurile de Imbolc legate de creativitate sunt legate de zeita Brigid, zeiță a focului, a creativității, a renașterii – care aduce darurile primăverii. La fel, Fecioara Maria este pântecul care a purtat Soarele renașterii și tot ea este cea care îl prezintă lumii ca pe un dar de înnoire a spiritului, a conștiinței.

Se pot face multe asocieri între vechile sărbători și cele creștine și nu cred că se anulează unele pe altele, ci doar se completează, se conțin. Oricum ar fi zilele acestea suntem la jumătatea drumului către echinocțiul de primăvară, soarele crește sporind prin lumina și căldura lui forța naturii de a renaște. Este un timp bun acum pentru activități care presupun reînnoirea.

Așa că putem celebra viața și putem fi pe rezonanțe acum prin:

• curățarea spațiului de locuit pentru a mișca energia și pentru a elimina tot ceea ce stagnează, îngreunează, nu mai folosește
• curățarea corpului prin cure de post sau hrană ușoară, proaspătă, cu verdețuri
• onorarea focului, fie el foc fizic sau interior. Aprinderea lumânărilor, a focului în sobă/șemineu, a focului în grădină, dar și a focului interior prin activități de energizare – dansuri, sport, plimbare în natură, salutul soarelui
• activități creative și hrănitoare de trup și suflet: gătit cu drag pentru familie, lucrat cu mâinile, meșterit lucrușoare împreună cu copiii saua cei dragi, pictat, desenat, cântat, dansat, etc.
• plantat semințe – la propriu și la figurat – deja putem începe să punem semințe în pământ pentru acele plăntuțe care au nevoie de mai mult timp de incubație. Și putem și să revizuim planurile anuale, lunare, săptămânale și poate să adăugăm noi intenții sau mai mult curaj în în îndeplinirea lor
• împrospătat atmosfera casei cu flori de primăvară – ghiocei, viorele
• plimbare în natură, în pădure pentru căuta primele semne ale venirii primăverii
• lucrul interior, cu sine, cu soarele interior – meditație, contemplare, exerciții de conștientizare a proceselor de transformare interioară prin care renunțăm la atitudini vechi, împovărătoare și ne deschidem spre nou, ne avântăm înspre culmi noi ale evoluției personale cu entuziasm, cu credință
• tot felul de alte activități care simțim că rezonează cu energia focului, a luminii, a soarelui, a renașterii

Indiferent de credințele personale, sufletul fiecăruia simte într-un fel sau altul acest zvâc al înnoirii naturii și este chemat înspre saltul către renaștere. Este bine să onorăm această chemare, după cum simțim fiecare, cu respect pentru credințele și convingerile celorlalți, fie că celebrează Imbolcul sau Întâmpinarea Domnului. Important este să întâmpinăm fiecare creșterea Soarelui, a luminii, a căldurii și să le lăsăm să lucreze în noi, să ne deschidem spre evoluție.

Merg să aprind niște lumânări și să gătesc ceva bun.

Să ne fie de bine și spre creștere!