Diminețile noastre sunt uneori agitate, alteori blânde, uneori tăcute și serioase, alteori vesele și vibrante. În general, personajele principale sunt copiii și acum avem trei care să ne umple de bucurie, recunoștință, nervi sau replici memorabile, în funcție de cum vibrează ziua și astrele pe bolta cerească. Am învățat cu timpul să-i ascultăm și să … Mai mult Un copil și ce are el mai de preț
Ieri am făcut pâine. Săptămâna aceasta am stat cu fetele acasă din cauză de ger și iarnă. Și ieri mi-a venit să fac pâine. N-o să vă povestesc despre cum e să frămânți cu copilul în sistemul de purtare și despre superputerea pe care o capeți astfel – alungirea brațelor pentru a ajunge la bolul … Mai mult Pâinea noastră cea de toate zilele
Pe când lucram ca manager, am trăit unele din cele mai mari provocări și toate au fost legate de oameni, pentru că, spre deosebire de oricare alt material, acesta, omenesc, e însuflețit și cu sufletul e musai sa fii blând și sensibil. Însă eu am învățat asta după ce am dat-o în bară de câteva … Mai mult Să ne așteptăm la bine!
Parcul era împânzit de lămpașe luminoase care sclipeau voioase în mâinile copiilor însuflețiți de căutarea piticilor. Ploaia măruntă și rece părea să nu răzbească bucuria pruncilor, iar părinții se încălzeau și ei din râsetele celor mici. În lumina plăpândă a felinarelor din parc, câteva mame împărțeau fursecuri și turtă dulce și copiii primeau în dar de la învățătoarea lor câte o pietricică magică, semn al anotimpului rece ce urma să înceapă. Dar din dar, se țesea o pânză nevăzută de lumină și iubire între sufletele celor prezenți. … Mai mult Băiețelul și familia de pitici
Iar au început articolele cu Halloweenul. Huooo! Sărbătoare satanică! Huooo! Stuchiţi în sân şi daţi cu usturoi pe la geamuri, aaa, stai că asta era la Sfântul Andrei, noaptea strigoilor, aia românească. Recunosc – mă enervează capul în cutie, vederile înguste şi ideile radicale despre una sau alta. E aşa de greu să lăsăm un … Mai mult Halloweenul şi ipocrizia!
Azi am fost la yoga. Am fost pe drumuri zilele acestea şi nu prea mi-am găsit locul pentru yoga cea de toate zilele. Ştiam că va fi greu mai ales că am fost anunţaţi că vom lucra pe deschiderea şoldurilor. Dar m-am dus. Şi ce binecuvântare! De fiecare dată e greu, dar e un greu … Mai mult Yoga Forever!
Am rămas mult în urmă cu toate. O fi de la retrogradare, o fi de la boţul de om din burtică ce se lasă aşteptat sau de la lene, pur şi simplu. Nici nu contează. Am decis să mă împac cu situaţia şi să las lucrurile să curgă. Ştiu că nu voi rămâne aşa. Dar … Mai mult Azi nu scriu despre Luna nouă
– Ce ţi-ar mai plăcea să faci? mă întrebă el într-un târziu de seară de vară. – Aş vrea să zbor! am răspuns eu, visând cu ochii deschişi la o zi îndepărtată când în sfârşit voi găsi timp şi pentru asta. …. – Hei, mâine zburăm! mă smulse el din navigatul feisbuchist fără sens şi … Mai mult Ziua în care am zburat
Duminică dimineaţa. Linişte. De fapt cântă un cântec. David Gray – Sail away. Pe repeat. Îmi beau cafeaua (pe care nu ar trebui sa o beau), mă pregătesc să merg la a doua zi de iniţiere în terapia cu îngeri cu Delia. Sunt aşa, nicicum. În ultima vreme am tot fost în carusel. Mă învârt … Mai mult Un fir de praf
…să plec în lume. Sau să mă urc pe-un vârf de munte şi să rămân acolo în contemplare până la sfârşitul veacurilor. Să mă arunc în mare şi să mă contopesc cu respiraţia ei. Să fac un salt până la nori să să mă culcuşesc într-unul dintre ei, cel mai pufos şi mai alb. Să … Mai mult Şi-aşa-mi vine câteodată…
Ana-Maria Negrii 