Ana-Maria Negrii

Mi s-a terminat rezerva din stilou și nu-mi vine să mă ridic să caut alta. Scriam în jurnal, dar pot continua și aici. Este o zi de joi cu un pic de soare. Pe spotify cântă ceva muzică de-a dreptul eroică – skydance. Așa mă și simt azi – joi e ziua lui Jupiter și Jupiter e în Pești, aproape de Soare și de Neptun. Binecuvântate timpuri. Multe mi se învârt prin minte, însă inima e cuprinsă de un fel de liniște și împăcare de care îmi era dor. Nu, nu, pe mine nu m-a afectat deloc întâmplarea cu benzina care a umplut online-ul ieri seară. Decât că am petrecut mai mult timp decât de obicei în autobuz, cu Ana, venind de la grădiniță. De fapt, mai tare mă afectează mulțimea de mașini din ce în ce mai copleșitoare, zgomotul, noxele, agitația – asta da, aproape că mă doare și nu de puține ori în ultimii ani mi-am dorit să dispară mașinile. Și poate că asta chiar se va petrece. Cine știe la ce bun vor duce toate crizele din perioada asta! Mă gândesc la zicerea aceea – ”troubles are calls from the gods” și zeul ăsta responsabil cu crizele acestea legate de prețuri și resurse mai mult ca sigur că e Uranus călătorind prin zodia taurului. Dumnealui e cu șocurile, surprizele, schimbările bruște dar e și cu revoluțiile, inovația, vizionarismul, invențiile, soluțiile geniale. În acestă logică, ne putem întreba acum – Hm, dacă gazul devine greu accesibil, dacă benzina devine greu accesibilă, dacă resursele folosite până acum devin greu accesibile, ce altceva este posibil? Oare este posibil să descoperim alte surse de energie, unele care să fie mai puțin toxice și silențioase și în armonie cu mediul înconjurător? Oare putem conviețui și ne putem deplasa într-un mod în care să nu ajungem la sufocare? Căci, iată, pandemia nu ne-a omorât chiar pe toți, dar toxicitatea pe care o respirăm zilnic în marile orașe sigur ne va omorî mai repede. Așa că, folosindu-l pe Uranus acesta care simbolizează mintea divină, briliantă, genială, ce altceva este posibil în afară de a ne îngrămădi disperați la pompe de parcă însăși viețile noastre ar depinde de asta? Ce putem crea, inventa?

Citesc o știre, așa pe diagonală, cum că prim-ministra Scoției și-a cerut iertare miilor de persoane acuzate și persecutate pentru vrăjitorie între secolele 16-18. Wow, asta mi se pare o știre de pus pe cer, să o vadă tot universul. De ce? Pentru că generează o schimbare energetică atât de amplă, că nici nu ne putem imagina. Și înspre afară și înspre interior. Zeii care poartă mesajul sunt de această dată Jupiter și Neptun prin Pești. Iertarea, compasiunea sunt atribute deopotrivă jupiteriene, neptuniene și specifice peștilor. Dacă s-ar multiplica la nivel planetar gestul acesta al prim-ministrei Scoției, am putea trăi raiul pe pământ. Căci de mii de ani, oamenii de acuză, se persecută și se omoară între ei pentru crezuri, convingeri (Jupiter) și tot felul de fantasme (Neptun) și rareori se oprește câte unul să ceară iertare și să ierte, căci MÂNDRIA e păcatul capital devenit virtute. Probabil că mai sunt și altele, dar pe ăsta îl văd eu acum. Dar când cineva chiar se oprește să ceară iertare sau să ierte, atunci roata vieții începe să se învârtă în altă direcție, una care poate conduce către iluminare. Și putem face un exercițiu de vizualizare dinspre mic înspre mare: iată, o fiică își cere iertare și își iartă tatăl agresiv, prins în propria traumă și suferință și lipsit de resurse pentru a și le gestiona. Neștiind ce să facă, găsește refugiu în alcool și își direcționează agresivitatea reprimată asupra familiei, a copiilor. Agresivitatea poate merge mai departe, copiii săi pot deveni la rândul lor alcoolici și agresivi, continuând modelul. Dar există și altă cale și copiii reușesc să oprească acest ciclu al suferinței, privind către tatăl lor și către trecut cu compasiune, iertând, iubind. Și dacă iertarea e prea grea, poate doar înțelegând și acceptând greul în care a trăit tatăl. Cert este că orice schimbare de atitudine, oricât de mică, poate genera o nouă linie temporală în evoluția membrilor acelei familii și astfel trecutul și viitorul sunt schimbate, căci tatăl găsește în el puterea să renunțe la viciul său și se reabilitează.

Dacă ducem asta la nivel de grup, comunitate, societate, putem vizualiza o constelație mult mai amplă a vindecărilor ce pot avea loc prin iertare, compasiune, iubire, acceptare, căci schimbarea energetică are loc exponențial – de șaptezeci de ori câte șapte.

Anne Ancelin Schützenberger scria în cartea ei Psihogenealogia și rănile de familie despre cum crimele comise pe vremea inchiziției, sclavagismul, războaiele, cruciadele, războaiele civile, fratricide toate rămân ca traume adânc încrustate în inconștientul colectiv, după care popoarele se refac greu și foarte greu.

”Este o ură seculară, întreținută adesea de lecțiile istoriei naționale, de povestirile și basmele regionale, de istoria religiilor predată copiilor, de istorisirile de familie…, și chiar de istoria sfântă, (din textele de altădată). Cel mai mărunt pretext stârnește din nou această ură, acolo unde a existat o traumă colectivă de la care a început totul (Orientul mijlociu, între creștini, evrei, musulmani, hinduși-indieni, etc.); de fiecare dată, ea omoară sute, mii de oameni, de victime nevinovate, perpetuând amintirea martirilor și întreținând, într-o anumită măsură, sub pretextul onoarei, a mândriei, dorința de răzbunare, de datorie de sânge, de reparație, un soi de vendetă. Un ciclu infernal pe care Națiunile Unite sunt incapabile să-l soluționeze sau să îl împiedice. Pentru că există un amestec al politicului, pentru că multe din probleme au fost create de utopia învingătorilor istorici și din cauza subestimării acestor probleme legate de apartenența pământească, religioasă, culturală, tribală, de imbricările istorice și de datorii.

Drept asupra pământului, drept de sânge, drept al învingătorilor, dreptul primului venit, drepturi prin moștenire – tot atâtea revendicări legitime care duc mereu la alte morți.

…trebuie să ne amintim și, totodată, fie să iertăm, fie să întoarcem pagina și să uităm, astfel încât moartea și violențele să nu se perpetueze într-o vendetă fără sfârșit și nici suferința să nu dăinuie.”

Ramura aceasta a psihogenealogiei și vindecarea arborelui genealogic m-a ajutat să dezleg multe înțelesuri legate de perpetuarea traumelor și a suferinței și a revenit acum în memorie capitolul acesta despre perpetuarea rănilor la nivel colectiv. Acum, cum ar fi să ne imaginăm că rând pe rând, entitățile acestea mari, denumite popoare sau grupuri etnice, religioase, etc. s-ar opri din nebunia aceasta a răzbunărilor și echivalărilor karmice și ar privi spre trecut cu alți ochi, dacă doar unul s-ar opri să ceară iertare? Poate că ar dura ani, zeci, sute de ani până să și primească iertare, dar în mod cert, cei cărora li s-ar cere iertare s-ar opri locului să contemple pentru o vreme posibilitățile de pace care s-ar putea naște.

Karma (individuală, de familie, de grup, de neam) nu se va opri niciodată prin plată și răsplată, prin ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Toată trauma acumulată se va vindeca și se va dizolva în uitare prin iertare. Și, într-adevăr, la cât sânge a curs pentru onoare și dreptate și alte iluzii pământești, se va mai scurge mult nisip în clepsidra timpului, până să fie pe deplin pace pe pământ. De aceea, fiecare astfel de gest, ca cel al prim-ministrei scoțiene, merită prețuit din plin și așezat la locul lui în constelația vindecării sufletului uman.

Și nu pot să nu mă gândesc și la procesul invers, către interior. Căci în fiecare dintre noi locuiește deopotrivă o ființă a luminii, plină de calități și însușiri acceptate și iubite de toată lumea, dar mai este și o altă ființă, una pe care am pus-o la colț încă de mici copii, cea care a adunat în ea tot întunericul, cea pe care am fost învățați să o pedepsim că nu face bine, că e rea, că este indezirabilă, cea despre care nu vorbim, nici nu gândim, nu o privim – o exilăm, o certăm, o reprimăm, partea noastră de Umbră. Această parte din noi, are nevoie de acceași acceptare și să fie privită cu aceeași compasiune și iubire vindecătoare. Și poate că e necesar doar atât să facem și lumea din afara noastră se va vindeca de ură și de orice altceva de la sine, fără să mai intervenim în vreun fel.

Revenind la mesajele lui Jupiter și ale lui Neptun, Jupiter expansionează ceea ce întâlnește în cale iar Neptun este iubirea divină – cum ar fi să se umple lumea de iubire în vremurile acestea pe care le trăim?

Desigur, suntem în sezonul Peștilor și energia acestei zodii este acum amplificată de aceste tranzite planetare, și până la iubire universală, iertare și compasiune, ne întâlnim și cu victimizarea, cu suferința exacerbată, cu martirajul, sacrificiul fără sens, sindromul salvatorului, etc. Dar le putem doar observa și putem înțelege că ies acum la suprafață ca semne ale acelor traume care au nevoie de integrare. Și merită să fim atenți la aceste mesaje ale zeilor călători prin stele, căci trăim timpuri în care avem șansa să ne eliberăm de multe bagaje ale trecutului.

Și e bine că, iată, românii îi ajută acum pe ucrainieni, deși în trecutul lor istoric există suferințe și mulți s-au revoltat pe tema lor. Acum, acest trecut se vindecă nu prin plata cu aceeași monedă, ci prin compasiune, într-ajutorare, iubire de aproapele aflat în suferință.

Binecuvântate timpuri!

În unele zile e mai greu, dar azi simt recunoștință și bucurie. O neînțeleasă bucurie care tot apare în perioada asta, împletită cu disperarea sau cu anogoasa pe alocuri. Dar persistă. Căci, m-am uitat în interior și l-am întrebat pe Dumnezeu – quo vadis, Domine! Și n-a venit nici o frică de-acolo! Doar Credința că totul este bine așa cum este. Și că totul va fi bine, indiferent de cum se vor petrece lucrurile pe mărgica asta albastră pe care ne ducem existențele trecătoare. Sufletul este etern și dacă îl anin de Cer, atunci e bine! În final, cu toții vom ajunge Acasă! Aici e doar o stație în călătoria noastră prin univers, în care colonii de lumi pierdute/Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute/și în roiuri luminoase izvorând din infinit,/ Sunt atrase în viață de un dor nemărginit.

Gata cu jurnalul pe azi!

Să fie pace! Să fie lumină! Să fie iertare și iubire în lume! Să fie bucurie și entuziasm! Să fie combustibil în pompe! Combustibil prietenos cu natura și cu viața! Să fie iod în farmacii dar să nu fie nevoie de el! Să fie abundență și resurse pentru toți! Să fie integrare și vindecare!

Sus să avem inimile!