Totul e Bine!

Iată, suntem aproape! Ieslea e pregătită, Maica și Iosif mai au un pic până la ea. Drum lung și pietros am străbătut până aici, fiecare după puterile și cu încercările sale. Lumina stă să se renască în noi, vocile îngerilor se aud tot mai clar în miezul inimii unde pâlpâie un foc călduț și plăpând, un licăr abia, dar care va crește să devină speranță reînnoită, odată cu Pruncul Sfânt.

Stau aici în cântec de colinde și lumină de soare de solstițiu și mă minunez de Viață. Nu a fost cu ușurință postul acesta, anul acesta, anii din urmă. Dar este în mine un sentiment de pace, de totul e bine! Aceste sentiment aș vrea să-l iau mai departe cu mine și în anii ce vin, să mă pot lăsa cu încredere în curgerea vieții.

Mă tot gândesc de câteva zile – cum ar fi să luăm totul de bun? Este această vorbă care zice ”să nu iei totul de bun!” în sensul prețuirii și recunoștinței pentru ceea ce avem. Și face mult sens. Dar eu am stat cu alt sens al acestei ziceri în perioada asta – cum ar fi să luăm de bun tot ceea ce se întâmplă? – adică să găsim binele din fiecare clipă și fiecare eveniment al vieții. Căci privind la ce se petrece în zilele noastre, am zice că vine un sfârșit al lumii. Și poate că ne-ar apuca panica și anxietatea în care oricum trăim de câțiva ani. Și dacă vine, ce? Ce bun pot eu alege din sfârșitul acesta? Cum pot eu să fiu recunoscătoare pentru asta? Ce știu eu ce plan are Doamne pentru mine și eu mă lupt să stau pe loc și să revin la normalitate? Multe pierderi trăim noi de-o vreme încoace, mai mari sau mai mici, mai profunde sau mai de suprafață, mai în acceptare sau mai cu încrâncenare. Și dacă acea pierdere va deveni cel mai minunat dar primit vreodată, cel care va duce la renaștere?

Sunt zile în care pare că nimic nu se leagă, nimic nu funcționează. Dacă în zilele acelea toate blocajele pe care le regăsim pe drum sunt un fel al lui Dumnezeu de-a ne spune: ”hei, ești epuizat, mai bine odihnește-te azi!” Și în loc să ascultăm cu urechile sufletești, noi continuăm să luptăm până la epuizare și ne îmbolnăvim și apoi suntem și mai supărați. Dar dacă am onora boala care ne vizitează prin odihnă și reculegere, cu recunoștină că în sfârșit putem vedea de-ale noastre?

Acum sunt în acest exercițiu de acceptare a ceea ce este cum este și recunoștință pentru tot. Și întreb ceea ce vine înspre mine – cum este asta bine? Cum mă pot repoziționa față de această situație în așa fel încât să văd binecuvântările din ea? E un fel de relaxare în fața vieții și a curgerii ei. Învățam despre asta în primul an de curs tantra – relaxare și atenție. Dar de la teorie la practică uneori durează o vreme. Stresul pare că ne mobilizează spre depășirea obstacolelor. Lupta, înverșunarea, impunerea desigur că pot face lucrurile să se întâmple, dar mai devreme sau mai târziu duc la epuizare psihică, emoțională și chiar la boală. A fi relaxat presupune să eliminăm tensiunea în primul rând din corp și cel mai la îndemână instrument pentru asta este RESPIRAȚIA. Dar oare mai respirăm noi în tot haosul acesta în care trăim?

Prin respirație creăm spațiu pentru observare detașată a vieții și evenimentelor și astfel putem deveni tot mai atenți la mesajele camuflate în experiențele de zi cu zi. Și putem vedea că este un SENS în toate. Și că e BINE! Că nimic nu e la întâmplare și că ceea ce pare durere, pierdere, suferință, haos, etc. se încadrează într-o ordine dincolo de ce putem noi controla și cuprinde cu ochiul fizic, dar putem percepe cu pâlpâirea aceea din inimioară.

Asta mi-a amintit de povestea cu fetița și generalul. V-o dăruiesc în prag de Crăciun ca reamintire a perfecțiunii vieții și a rolului nostru de co-creatori ai acestei perfecțiuni.

Generalul și fetița

”Era odată un general de război care și-a petrecut întreaga viață prin bătălii. La sfârșitul carieriei, obosit de-atâtea lupte, după ce-și perfecționase toate stilurile de război și devenise faimos, s-a hotărât să se retragă și să studieze trasul cu arcul, singura artă marțială pe care nu o stăpânea la perfecțiune.

Motivul său nu era să devină un luptător mai bun, ci mai degrabă să studieze și să reflecteze. El auzise de maeștri arcași ce trăiau în mănăstiri îndepărtate și își petreceau întreaga viață fără să facă altceva decât să-și perfecționeze abilitățile, așadar a plecat în căutarea lor.

După o lungă călătorie, generalul a găsit o mănăstire unde călugării erau devotați artei trasului cu arcul. El a intrat în mănăstire, alăturându-se acestora, dorind să-și petreacă restul zilelor sale pe acest pământ studiind trasul cu arcul. Și timp de zece ani a făcut acest lucru.

La capătul acestei perioade, când el deja stăpânea la perfecțiune trasul cu arcul, starețul mănăstirii i-a spus că a venit timpul ca el să plece. Generalul a ripostat spunând că întrega lui viață din afara mănăstirii se terminase, iar singura lui dorință era să rămână mai departe între zidurile mănăstirii și să mediteze asupra săgeții, arcului și țintei.

Generalul a argumentat și pledat în fața starețului, dar acesta a insistat ca el să plece. Pentru a-și desăvârși arta trasului cu arcul era necesar ca el să plece în lume să-i învețe și pe alții ceea ce învățase el.

Și astfel, generalul a plecat de la mănăstire. Odată ajuns afară și-a dat seama că nu are un loc special unde să meargă și a ales să se întoarcă în satul natal.

A fost o călătorie lungă, peste mări și țări, dar, în cele din umră, s-a apropiat de satul în care se născuse.

Pe când trecea prin pădurea care împrejmuia așezarea, el a observat o țintă desenată pe un copac, având o săgeată înfiptă exact în centru. Generalul a fost foarte surprins, observând apoi că și alți copaci aveau ținte cu săgeți în centru.

Curând el a mers și la ferme și acolo a văzut multe case și hambare cu asemenea ținte cu săgeți în centru în cele mai neobișnuite unghiuri și poziții. Generalul a devenit agitat și a grăbit pașii spre vatra satului. Acolo în centru, aproape pe  fiecare perete al fiecărei clădiri era o țintă cu o săgeată înfiptă exact în centru.

Pacea câștigată în anii îndelungați de studiu monahic s-a risipit ca prin farmec; generalul s-a supărat să vadă că după zece ani de studiu și reflectare, acolo, într-un sat uitat de lume, exista un arcaș mai bun decât el. Fără întârziere el s-a apropiat de bătrânii satului și le-a cerut să îi transmită arcașului capabil de o asemenea perfecțiune, invitația să se întâlnească cu el la capătul satului, lângă moară, într-o oră.

Generalul a așteptat lângă moară, dar când ora s-a apropiat, nu a venit nimeni. Însă a văzut o fetiță jucându-se lângă râu. Micuța l-a observat și s-a apropiat de el

– Aștepți pe cineva? A întrebat ea uitându-se în sus la general

– Pleacă de aici! A răspuns el iritat.

– Nu, nu, a răspuns fetița, arătați de parcă așteptați pe cineva, iar mie mi s-a spu  să vin și să întâlnesc pe cineva chiar în acest loc.

Generalul a privit cu uimire la copilă și i-a spus:

– Îl aștept pe maestrul arcaș responsabil de sutele de trageri perfecte cu arcul pe care le-am văzut pe drum

– Ei, bine, despre mine este vorba, a răspuns fetița.

Generalul, simțindu-se și mai indignat, a privit sceptic spre ea. În cele din urmă el a spus:

– Dacă în realitate tu spui adevărul, atunci explică-mi cum ai ajuns să reușești o tragere perfectă de fiecare dată?

– O, aceasta-i foarte ușor – a spus fetița, luminându-se la față – iau săgeata și o trag înapoi foarte strâns în coarda arcului. Apoi o direcționez foarte, foarte drept și îi dau drumul. Oriunde se înfinge săgeata desenez apoi în jurul ei o țintă.”

Din păcate, nu cunosc sursa, așa că cine o recunoaște, să spună ca să-i adăugăm autorul.

Totul este bine! Aici și Acum! Totul are SENS!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.