Cândva, mai demult, am primit de la o femeie minunată, psihoterapeut pasionat de știință și de neuroștiințe, recomandarea ca din când în când să mai schimb mobilele prin casă, detergenții obișnuiți, așezarea lucrurilor în spațiu – în acest fel se creează un fel de scurtcircuitare și creierul, obișnuit să fie într-o anumită stare în anumite condiții, este pus în situația de a crea noi circuite pentru noua stare de fapt. În afară că uneori, când creierul e obișnuit să fie trist/deprimat/furios într-un anumit context și e forțat să creeze o nouă stare cu care să se raporteze la noua așezare a lucrurilor și se prea poate să nu fie aceeași, ci una mai bună, un astfel de exercițu ne antrenează pentru schimbare, ne ajută să evităm rigiditatea mentală, fixismul, încremenirea în proiect, ne stimulează să ne păstrăm spiritul tânăr. Uneori, se întâmplă astfel de schimbări la nivel mai amplu decât schimbarea detergentului de vase.
Așa că iată-mă dimineață în fața situației în care locul obișnuit în care îmi beau cafeaua nu mai este disponibil și a trebuit să mă reorientez. Și mă trezesc într-un colț al casei unde dau peste Biblie. Și zic: Hai să văd unde se deschide, să văd ce mesaj are pentru mine!
Așa am ajuns la Faptele apostolilor, la pasajul despre Ștefan și martiriul lui. Dar de data aceasta, alte lucruri mi-au venit în atenție și vreau să împărtășesc despre asta.
Într-un timp al schimbărilor erau și ei în acele vremuri și schimbările se refereau la ceva foarte înfipt în sufletescul oamenilor – credința. Era o răscruce legată de credință și cu cât mai minunată și plină de semnificații părea noua credință într-un Hristos iertător și plin de iubire, cu atât mai înverșunați oamenii îi omorau cu pietre pe cei care le vorbeau despre ea, chiar dacă li se arătau semne și minuni – ”Iar ei, strigând cu glas mare, și-au astupat urechile și au năvălit asupra lui”. Ca și copiii când îi ceartă părinții și-și astupă urechile în semn de protest. Uneori, de multe ori, din acest spațiu reacționăm, la orice vârstă am fi – cel al copilului rănit, care nu știe și nici nu are instrumentele să-și conțină emoțiile dureroase și tot ce poate face este să urle, să lovească, să-și astupe urechile. Refuzul ferm, brutal, de a accepta mesajul celuilalt despre schimbare, dorința de a păstra status quo-ul este un mod de autoprotecție. Vorba aia – ce-i în mână nu-i minciună – cum să dau ceea ce am acum, de ce să mă schimb, când mie mi-e bine așa? Rău cu rău, dar mai rău e fără rău. Și totuși, nimic nu rămâne la fel în univers, totul este în continuă mișcare și transformare, la diverse scale, căci deși nu pare, întregi galaxii se deplasează din locul lor pe cer, cu gând să se întâlnească într-o bună zi. Și atunci apar astfel de crize care zguduie, uneori din temelii, lumea așa cum o știam noi. Și prima reacție este să dăm cu pietre, căci ne temem. Dar sunt oameni care văd mai dinainte acest mers al lucrurilor și au o vedere de ansamblu sau dincolo de ce se vede cu ochiul liber și îndrăznesc să vorbească despre aceste lucruri. Și chiar dacă sfârșesc uciși cu pietre, tot stau mărturie schimbării vremurilor, a lumilor, a credințelor. Așa și Sf. Ștefan nu s-a oprit din a-și transmite mesajul și a sfârșit într-un martiriu.
Martor și părtaș prin convingeri la uciderea lui era un anume Saul, un tânăr plin de zel care se ocupa cu a da pe mâna legii vechi pe cei care se creștinau. Credința lui era puternică, fiind convins că ceea ce face este ceea ce se cuvine – să urmărească și să persecute alți oameni pentru că aderau la o nouă credință, alta decât cea cunoscută și aprobată de restul lumii până atunci. Noul era o amenințare la status quo-ul de până atunci, zguduia, deranja, scotea din zona de confort. Și atunci mai bine să eliminăm această boală, să-i găsim pe toți și să-i anihilăm. Nu? Pare just să acționezi așa ca să te protejezi. Privind din acest unghi, Saul este scuzabil, acțiunile lui par justificate. Și totuși, urmărirea și persecutarea altor oameni erau acțiuni brutale, dure, care afectau integritatea altor semeni, provocau suferință și durere. Din această perspectivă, Saul poate fi considerat o brută, un om rău, un criminal de neiertat.
”Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată.
Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?”
Așa plin de sens și de iubire mi se pare acest pasaj și de atâtea ori m-a scos din greul în care eram. Pe acest Saul care-L prigonea, suflând amenințare și ucidere împotriva semenilor săi, l-a considerat Domnul vas ales pentru întemeierea unei noi Biserici, una care s-a dorit a fi a iubirii, a iertării, a păcii. Semn că oricine, oricât de rătăcit, merită o șansă până în ultima clipă a vieții sale.
Ceea ce mi-a atras atenția la acest pasaj cu Saul și convertirea lui este asemănarea acestei transformări cu energia Scorpionului în care suntem în această perioadă a anului. Soarele este deja în Scorpion, urmează să intre Marte, care aici este la el acasă, și mai apoi și Mercur, reîntors din retrogradare. Scorpionul este foarte mult despre PUTERE. Este unul din cuvintele cheie ale acestei zodii. Și împuternicirea aici are loc prin învingerea, stăpânirea, a tot ceea ce este întunecat în om. Și nu prin reprimare sau blocare are loc acest proces, ci prin recunoaștere și alchimizare. Saul dă dovadă de o mare putere pe care o recunoaștem în convingerile sale și în determinarea cu care le manifestă. Energia pe care o pune în mișcare este foarte mare, direcția în care o mișcă nu e neapărat una potrivită, deși lui așa îi pare. Putem asemui această energie cu Marte, ca voință de acțiune. Când această forță riscă să devină una extrem de distructivă, intervine Voința divină (Pluton) care clatină din temelii ceea ce era atât de așezat în Saul. Atât de tare încât Saul orbește. Are loc aici o moarte ritualică – orbirea timp de trei zile a lui Saul – Şi trei zile a fost fără vedere; şi n-a mâncat, nici n-a băut.
Întocmai ca și rătăcirea prin deșert a poporului lui Israel timp de 40 de ani, această orbire are rolul de a șterge programele vechi, forțează omul să-și trezească un alt simț, mai profund, al ochiului interior. Văzul este simțul pe care îl folosim cel mai mult, însă nu și cel mai bine. Pentru că de multe ori, celelalte simțuri rămân adormite, se atrofiază și multe erori de judecată au loc, căci prin văz etichetăm cel mai repede realitatea. Ce plin de semnificații este acest episod. Ca o scufundare în abis. Saul a murit. Dar energia Vieții care era în el, nu. Acea energie este tot acolo, se preschimbă, i se rescriu softurile, i se dă o nouă direcție, se alchimizează și se sublimează. Saul este aici în arhetipul păsării Phoenix, de moarte, urmată de renaștere din propria cenușă. Propria, căci informația conținută în această cenușă este valoroasă, forța vitală tot de aici îi vine eroului aflat în călătorie. În toate mitologiile lumii, riturile de inițiere ale tinerilor novici trec prin această Moarte simbolică, indiferent cum este ea reprezentată. Moartea aceasta reprezintă renunțarea la un anumit mod de a fi, de a vedea lucrurile, de a canaliza energia, este o resetare totală, însă fără a pierde energia. Nu este dezintegrarea, este rearanjarea în spațiu a energiei.
Și pentru că novicele are nevoie de protecție cât este ”mort” dar și de un ghid care să-l susțină în proces, Dumnezeu îl trimite pe un anume Anania să grijească de bolnav. Anania, în limitarea sa umană, nu vede dincolo de faptele care-l preced pe Saul și protestează mai întâi – Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulţi câte rele a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim.
Şi a zis Domnul către el: Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel; Căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el pentru numele Meu.
Mi se pare de o frumusețe rară, greu de exprimat și generează o intesitate fără margini acest pasaj. Și sunt multe straturi în care putem interpreta acest episod. Am putea crede că Dumnezeu l-a pedepsit pe Saul să trăiască și opusul și să devină el cel persecutat și asta duce cu gândul la legea Karmei. Dar mie îmi place să cred că din prea multă iubire și-a făcut Dumnezeu vas ales din acest Saul. Și poate că tocmai de aceea fusese el înzestrat cu această putere, pentru că doar cineva atât de puternic putea trăi nu doar această transformare, cât și misiunea ce urma după, în care avea de pătimit multe. Este multă speranță în acest pasaj, ca o promisiune a faptului că oricât de mult am rătăci, avem oricând șansa de a ne recupera sufletul pierdut, de a rescrie programele, de a renaște. De multe ori mi-a sunat în suflet ”Saule, Saule de ce mă prigonești?” când m-am îndoit de mine sau mi s-a părut că nimic bun n-am făcut în viață sau am deznădăjduit. Și să-mi amintesc că Saul a devenit Pavel și s-a făcut stâlp de credință nouă, mi-a dat curaj în cele mai grele momente din viață, când m-am simțit pierdută, rătăcită.
Așadar, e o poveste despre curaj, speranță, putere, transformare la cel mai adânc nivel aceasta a lui Saul din Tars.
Și iată că Saul a renăscut:
Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ţi S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfânt.
Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi; şi a văzut iarăşi şi, sculându-se, a fost botezat.
Și a devenit Pavel – Sfântul Apostol Pavel, întemeietor al Bisericii.
Toate etapele acestei inițieri sunt atât de specifice energiei Scorpionului și procesului dificil prin care acesta ne invită să-l parcurgem în fiecare an când planetele personale trec prin sectorul de zodiac al acestui semn.
Și putem face această distincție între planetele personale, cele interpersonale și cele transpersonale și dacă avem curiozitatea să ne uităm mai departe putem face niște analogii interesante.
Planetele transpersonale sunt considerate a fi în legătură cu atribute dumnezeiești Pluton – Voința Divină, Uranus – Omnisciența, Neptun – Iubirea Divină. Pentru că ciclurile lor sunt ample, de lungă durată și pentru că a lucra cu energia lor la nivel individual presupune o oarecare deschidere spirituală, se consideră că aceste planete pot fi puse mai degrabă în legătură cu evoluția noastră la nivel de umanitate, așadar, influența lor se resimte prin schimbări în ideologii, mentalități, credințe la nivel planetar. De curiozitate, am mers să văd care a fost ultima planetă transpersonală care a trecut prin Scorpion și ce surpriză să văd că în noiembrie 1983, în sezonul Scorpionului, tocmai Pluton era cel care intra în această zodie. Putem considera că un prim pas către acest abis al schimbării a fost făcut încă de-atunci și generațiile de oameni născuți cu Pluton în Scorpion, între anii 1983- 1995, au ca misiune să se scufunde în aceste ape adânci ale subconștientului pentru a se ocupa de alchimia aceasta a mentalităților, a credințelor, a direcției în care este folosită energia. Și pentru că vorbim de o planetă lentă și de mase mari de oameni, desigur că cele trei zile de orbire devin aici poate decade sau secole (Pluton are un ciclu de aprox 250 de ani) de muncă de transformare. Putem considera asta un fond pe care se desfășoară apoi restul de evenimente.
Dacă ne apropiem mai tare sau intrăm mai în miez, ajungem la interpersonale – Saturn și Jupiter – tranzitele lor sunt cumva mai apropiate, le simțim mai ușor, le putem vedea cu ochiul liber. În consecință, putem mai ușor să tragem concluzii, să vedem schimbările. Am putea spune că ei sunt administratorii – cei care pun resursele în mișcare și execută indicațiile Voinței Divine. Un fel de Anania, dacă facem analogie cu pasajul biblic. Și Saturn și Jupiter sunt considerați ghizi, profesori, unul e sever, dur și forțează la învățarea lecțiilor, celălalt oferă spațiu pentru a înțelege mai întâi care sunt motivele, invită la învățare, oferă oportunități, dar nu bagă cu forța în traistă. Sunt numite planete interpersonale pentru că învățarea, evoluția, progresul se face în relație cu celălalt, prin schimb de experiență și atunci tranzitele lor sunt tot în legătură cu transformări la nivel de grupuri, societăți, comunități, însă aceste schimbări sunt mai ușor de urmărit și evaluat. Saturn tranzitează un semn în aprox. 2 ani jumate, Jupiter într-un an. Curios lucru – Saturn fost prezent în Scorpion tot în perioada când Pluton intra în acest semn, în 1983, ca și cum ar fi fost acolo să preia temele pentru transformarea felului de-a fi al omenirii și să lucreze la ele pentru cel puțin următorii 29 de ani cât durează un ciclu saturnian. Anania care a preluat sarcina de a vindeca pe ”bolnavul” Saul.
Ultima dată când Saturn a fost în Scorpion a fost tot la o răscruce de lumi – în 2012, anul în care omenirea se pregătea de sfârșitul lumii. Și a fost acolo un sfârșit al lumii, doar că nu așa cum l-am așteptat cei mai mulți dintre noi și nu unul de văzut cu ochii prin care priveam atunci. Însă, în plan subtil, acolo a fost încă o resetare la nivel planetar, încă o inițiere. Și puteți privi în viețile personale să vedeți prin ce ați trecut în perioada aceea de viață. Eu văd clar că acolo am trecut printr-un fel de portal și am trăit o serie de transformări puternice începând cu acel an. Ceea ce este surprinzător și nu foarte, este că la finalul tranzitului lui Saturn prin Scorpion, în septembrie 2015, primim iată, de la misiunea spațială New Horizons, imagini noi, mai clare ca niciodată până atunci, cu Pluton. Ce revelație, nu-i așa?
New close-up images of Pluto from NASA’s New Horizons spacecraft reveal a bewildering variety of surface features that have scientists reeling because of their range and complexity.
“Pluto is showing us a diversity of landforms and complexity of processes that rival anything we’ve seen in the solar system,” said New Horizons Principal Investigator Alan Stern, of the Southwest Research Institute (SwRI), Boulder, Colorado. “If an artist had painted this Pluto before our flyby, I probably would have called it over the top — but that’s what is actually there.”
“The surface of Pluto is every bit as complex as that of Mars,”
https://www.nasa.gov/feature/new-pluto-images-from-nasa-s-new-horizons-it-s-complicated
Și ce ”surpriză” să vedem că există asemănări între Marte și Pluton, ambele planete fiind legate de energia Scorpionului și vorbind despre voință și putere.
Aceste descoperiri și momentul lor parcă vin a ne spune: Oameni, sunteți pregătiți pentru nivelul următor. Faptul că din 2015 Pluton se vede mai clar pare că ne dă acces la un nou nivel de transformare.
Și apoi, vine vremea lui Jupiter prin Scorpion – 2017 – 2018. Dar mai înainte de asta, Jupiter a mai fost în Scorpion și în 2006 când au fost dezbateri legate de statutul de planetă al lui Pluton și s-a considerat că acesta nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerat planetă. A trăit așadar o moarte simbolică. A existat chiar și expresia, în engleză, ”to be plutoed” , ”to pluto” – a devaloriza ceva sau pe cineva. Curios lucru, Jupiter este adesea întâlnit în situații legate de moarte, ca un fel de preot ce oficiază ritualul. Doar că după această moarte simbolică, la noile tranzite prin scorpion – saturniene din 2012-2015 și jupiteriene din 2017-2018, am primit cu toții noi informații despre această mică, dar extrem de potentă planetă – Pluton – ca o promisiune a renașterii dar mai ales ca o invitație la transformare profundă prin trăirea unei astfel de morți simbolice. Și taman la finalul ultimului tranzit al lui Jupiter prin Scorpion, Pluton este repus în drepturi ca planetă – https://phys.org/news/2018-09-pluto-reclassified-planet.html
Așadar, are loc renașterea, Phoenixul se ridică din propria cenușă.
Și vine și anul 2020, când cei trei străbat împreună Capricornul și în lume se declanșează un amplu proces ”distructiv” am zice, cu morți care nu-s tocmai simbolice, ci chiar pe bune, oameni roată-mprejurul globului mor și panica, disperarea, teama de anihilare cuprinde totul, nelăsând loc deloc speranței, curajului, renașterii. În aparență. Pentru că dacă ne adâncim în analiză, putem descoperi că e întocmai ca rătăcirea lui Israel prin deșert sau ca orbirea lui Saul. Se rescriu softuri la un nivel atât de profund că nu putem vedea cu ochii fizici și nu oricine este înzestrat să vadă aceste transformări.
Și ajungem la planetele personale – Marte, Soarele, Venus, Mercur și Luna. Ciclurile lor sunt mai rapide și declanșează schimbări care pot fi resimțite la nivel personal – invită tocmai la lucrul individual cu sine. Marte tot o dată la doi ani, Soarele, Venus și Mercur anual și Luna în fiecare lună trec prin sectorul de zodiac corespunzător Scorpionului și invită la această muncă de alchimie interioară – a lăsa să moară ceea ce nu mai este potrivit evoluției, a sta în procesul de putrefacție și transformare a reziduurilor în energie nouă care să devină combustibil pentru un nou Eu, împuternicit și pregătit să-și manifeste harul divin pe pământ, cu curaj, speranță, devoțiune și Iubire. Universul ne arată că nu scapă nimeni de asta, ba mai mult, că este un proces absolut necesar pentru a evolua. Marte stă să intre în Scorpion, accentuând energia aceasta a transformării. E războinic el, Marte, să-i folosim puterea spre a ne război cu întunericul din noi și să facem lumină cu sabia sa, tăind legăturile cu ceea ce ne ține în autovictimizare și autocompătimire, în judecată, în blamare, în neasumare, în necredință, etc. și să ne dăm voie să renaștem. Cu cât mai mult facem acest exercițiu cu noi înșine, cu atât mai puțini oameni vor muri în afara noastră.
Mă fascinează exercițiul acesta de mare în mic și mic în mare. Îmi arată că pentru a schimba lumea tot ce am de făcut este să lucrez cu mine, să mă dedic procesului acesta de renaștere continuă, să vindec, să alchimizez, să evoluez în așa fel încât să-mi aduc contribuția în lume. Și este un exercițiu de Putere extraordinar. Să canalizăm energia înspre a-i persecuta pe alții nu face decât să rătăcim ca Saul. Câți oameni poți băga în temniță, câți poți ucide cu gândurile tale și cât efort, câtă risipă de energie? Exemplul lui Saul sau istoria planetei Pluton ne vorbesc despre faptul că atunci când schimbi perspectiva și te lași transformat, nu mai este nevoie să influențezi, tot ce ai de făcut este să FII și atunci lumina, strălucirea ta devine magnetică și schimbarea vine de la sine. Așa că de la ”to be plutoed” cu sensul de a fi distrus, a fi redus ca ființă, din afară, prin puterea cine știe cărei autorități, avem acum șansa să trecem la un nou concept în care ”to pluto” să însemne a fi în putere, a fi asumați, a fi în adevăr.
Acesta este marele dar al cărților sacre dar și al basmelor și poveștilor – reiau la infinit același mesaj și de fiecare dată semnificațiile sunt la fel de valabile ca și ghid de evoluție, chiar dacă omenirea cunoaște salturi în evoluție. De fiecare dată când mai învățăm ceva despre noi și cartea sacră ne revelează un nou nivel de cunoaștere, deși literele sunt aliniate în același mod. Mic în mare și mare în mic.
Următorul nivel al Scorpionului este arhetipul Vulturului și se prea poate ca pe când Pluton va străbate Vărsătorul (2024-2043), formând aspecte de cuadraură cu Scorpionul, să fim invitați spre o nouă transformare și un nou nivel al conștienței planetare.
Sper să vă bucure să citiți la fel de mult pe cât m-a bucurat pe mine scrisul. Sunt plină de recunoștință. Și am acum și mai mare disponibilitate să mă las în alchimia Vieții. Căci, iată, Domnul l-a făcut chiar pe Saul, vas ales. Fiecare dintre noi este vas ales al divinității și are în el puterea aceasta de transformare interioară. Tot ce ne rămâne de făcut este să ne găsim ghizii și să ne lăsăm în proces cu credință și încredere. Și fiecare este pe nivelul lui de înțelegere care nu e nici mai presus nici mai prejos de al altcuiva, ci este fix acolo unde are el de învățat și evoluat.
Mi se umple inima de frumos, de iubire, de drag. de recunoștință pentru Viață când mi se arată astfel de înțelesuri.
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!
Viața e un dar și uneori, pentru a ajunge la Viață, avem de trecut prin Moarte!
Let’s Pluto!
Ana-Maria Negrii 