Ana-Maria Negrii

Sau despre ce mai visăm nopțile astea…

Când ai planete în Pești și Luna se plimbă prin Rac, acestea sunt activate de lună prin trigon, un aspect armonios care facilitează accesul la activarea anumitor calități, înzestrări sau poate reamintirea lor. Când se alătură și Jupiter, prin intrarea lui în Pești, totul devine o petrecere ezoterică.

Eu, fiind născută în zodia Pești în viața aceasta, cu un trio de planete (Venus, Soare, Marte) în această zodie, mă bucur, printre altele, de calitatea mea de visătoare și când am vise cu sens, pe care le simt altfel decât visele obișnuite (deși niciun vis nu este obișnuit) mă trezesc plină de încântare și de mesaje.

Un astfel de vis am avut astă-noapte, când Luna în trecere prin Rac și întâlnindu—se aici cu Marte, a facilitat accesul către un fel de inițiere, aducând conștentizări profunde.

Vreau să vă povestesc despre cum lucrez cu visele și cum fac conexiunile atunci când le interpretez.

În visul de astă-noapte sunt o balenă, aflată într-o misiune specială de a duce un mesaj cuiva. Deși sunt balena, mă percep de undeva de deasupra și-mi văd spinarea înotând prin apă. Înot printr-un canal destul de îngust, în drum spre mare, dar de sus, nu percep strâmtoarea, ci mă simt în largul meu. Ceea ce simt este mai degrabă preocupare să nu fiu prinsă, ca și cum trebuie să mă feresc de niște forțe ostile. Sunt o balenă spion.

Ajung cu mesajul pe care îl predau, în mod ciudat, tot mie, dar formei mele umane. Preiau acest mesaj și mă închid într-o cameră de hotel cu multe uși și ferestre. Desfac pachetul misterios și găsesc în el un tricou roz de fetiță pe care scrie ceva. Și caut să deslușesc ce scrie acolo, dar pe măsură ce fac asta, literele par că-și schimbă forma și mesajul sensul. Ca și cum citirea tot mai în profunzime revelează alte sensuri.

Mă încurcă însă zgomotul care vine din afară și faptul că diverse persoane tot deschid ușile și dau să intre în cameră peste mine. Unii pe ușile dinspre balcon/terasă, alții pe ușile dinspre hol. Unii sunt cu glugă pe cap și nu-i văd, par să fie de la o petrecere din vecini și caută să se ia de oameni prin hotel. Îi dau afară, încui ușa. Pe o ușă dinspre hol, apar două țigănci căldărărese, care și ele se împing să intre. Eu le împing înapoi, ele insistă: ”hai lasă-ne să intrăm, că îți zicem ce scrie pe tricou!” Eu curioasă, înclin să le las, dar tot nu am încredere. Până la urmă una dintre ele îmi zice: ”Auzi, te cheamă Ana-Maria, așa-i?” Zic: ”Da” Ea răspunde:”ei, da’ nu asta scrie pe tricou. Acolo scrie Cătălina!” Sunt surprinsă, dar tot nu vreau să o las să intre. Simt așa o iritare că nu sunt lăsată să-mi aflu singură răspunsul.

Pe o altă ușă apare un slăbănog care nu știu ce vrea. Mai că mi se face milă de el și l-aș lăsa să intre. Dar simt că misiunea mea de a găsi răspunsul din mesajul balenei e mai importantă și îl împing și pe acesta afară. Reușesc să încui toate ușile și caut să mă concentrez pe descifrarea mesajului. Însă din afară tot se aude zgomot și mă simt iritată că nu reușesc să-mi găsesc liniștea pentru a mă adânci în interpretarea mesajului. Îmi rămâne gândul la țigănci și mă întreb: cum să mă cheme Cătălina?

Mă trezesc fără să aflu ce scria pe tricou dar cu un sentiment bun, un fel de recunoștință, pentru că știu că e un vis cu mesaj.

De obicei, reușesc încă din timpul somnului să îmi dau seama când un vis e important și înainte de trezire, îl recapitulez și acolo între vis și trezire, caut să fixez simbolurile esențiale: balena, țigăncile, ușile, hotelul, intruziunile zgomotoase, numele.

Apoi, de multe ori, dimineața, în bucătărie, la cafea, ne povestim visele, uneori doar cu omul meu, alteori și copiii le povestesc pe ale lor. Uneori căutăm și sensul lor, alteori doar le povestim ca să se fixeze în memorie. Mi se pare un act de profundă intimitate să-ți povestești visele (de aceea ceea ce fac acum este o ieșire din zona de confort J )

Apoi, merg pe simboluri și când visez animale mai ales, caut pe net ”spirit animals”. Azi am căutat despre balenă – Whale Spirit Animal | Meanings & Symbolism și wow, cât de mult e despre luna în rac: familie, păstrătoarea memoriei, intuiție, renaștere emoțională.

”Dreaming of a whale means it is time to stand up and speak up. Whales are frequently interpreted as representing awareness and intuition. It is time to turn up the volume on that inner voice of yours and listen more closely to what it has to say.” – A visa despre balene înseamnă că e timpul să acorzi atenție intuiției, să asculți mesajele din subtil și să transmiți ce ai de transmis.

A aduce la suprafață un mesaj din subconștient. Păi ce făcea balena în vis, dacă nu chiar asta ? Dar ce mesaj aducea ? Și de cine se ferea ?

Citeam ieri despre faptul că atunci când visăm că suntem urmăriți sau ne temem de ceva/cineva necunoscut asta poate fi pus în legătură cu anxietățile noastre, fricile de zi cu zi, preocupările, limitele proprii.

În visul meu, mă gândesc că balena/ eu eram preocupată să nu mă prindă din urmă partea din mine prea rațională, mentală, care de multe ori triază prea aspru mesajele venite din subtil și nu le lasă să prindă viață.

Însă, de data aceasta, balena a predat mesajul. Și mă bucur tare !

Apoi, hotelul îmi vorbește despre tranziție, schimbare, la fel ca și canalul prin care înota balena. Canalul poate fi asemuit vaginului prin care se face nașterea. Renaștere, tranziție de la o stare la alta, iar mesajul primit era despre un nou nume, nume care i se dădea neofitului după inițiere în ritualurile de trecere din vechime. Așa simt, că o inițiere s-a făcut prin acest vis.

Sinele meu uman a primit de la sinele instinctiv un mesaj – un tricou, o haină nouă cu un nume nou. Un botez, așadar s-a săvârșit.

Și au venit țigăncile și au zis : Cătălina. Ciudat. Dar hai să caut pe net despre semnificația numelui Cătălina. Și în timp ce citesc pe primul site găsit, îmi spun ”Doamne, ciudate sunt căile subconștientului și felul în care alege să-mi comunice mesaje”. De parcă ar fi știut că o să caut și o să găsesc tocmai informația găsită. Mă simt de parcă sunt tot în vis și simt un entuziasm crescut când îmi dau seama cât de minunat ne vorbește subtilul tuturor, alegând variante care cumva să ajungă să fie înțelese. Cert este că tot ceea ce citeam acolo era unu la unu cu astrograma mea – luna, mercur, etc. Wow ! Deci am avut un vis de reamintire a cine sunt !

Mai citesc în altă parte despre asocierea numelui cu Hekate/Hecate – zeița magiei dar și a răscrucilor (înțeleg și mai bine că e despre o răscruce a vieții – vezi și hotelul). Mai este ea numită și The Dark Goddess – Zeița întunecată. Întâmplarea face că aseară am revăzut Mulan cu fetele (este acum pe HBOgo) și m-am reîntâlnit cu arhetipul acesta al vrăjitoarei care se cere integrat pentru reîntregirea sinelui. Iar ieri, citeam în Eroul cu o mie de chipuri despre necesitatea de a regândi modul în care ne raportăm la Femeie, la Mamă și a-i vedea, înțelege, integra și aspectul întunecat – mama vitregă din basme, pe care creștinismul ne-a învățat foarte bine să o renegăm, să o ostracizăm, căci e plină de murdărie, de urât, de întuneric.

Mai citeam și că relația pe care o avem cu mama în copilărie devine la vârsta adultă relația pe care o avem cu corpul nostru și cu tot ceea ce ține de lumea materială, căci prin mama căpătăm trup în lumea aceasta (la câteva zile după ce reciteam ceea ce scriam cu ceva vreme în urmă în jurnal: că ajungem la Dumnezeu prin Mama căci prin ea accesăm Creația).

Și dacă mă gândesc la cum a ajuns să fie percepută femeia, ca izvorâtoare a păcatului, menstruația ca murdărie, și tot ceea ce ține de femeie ca slăbiciune, ispitire și sursă de necazuri, parcă nu-mi vine să mă mai mir când văd în ce hal de degradare a ajuns însăși Mama Pământ prin poluare și schingiuirea la care o supunem de câteva sute de ani. Totul se reduce la expulzarea părții întunecate din noi în mama vitregă, în transformarea lui Isis din Mama Divină, zeiță a fertilității și creativității în Zeița desfrâului, a vrăjitoriei și a întunericului.

Relația dintre Mama – Materie și Tatăl-Spirit a suferit un dezechilibru uriaș în ultimele două milenii, ca urmare nu a apariției creștinismului, ci a deserviciului care i s-a făcut prin interpretarea complet eronată.

Acum, dacă mă uit un pic la imaginile care se manifestă în planul subtil-emoțional pornind de la evenimentele exterioare, pot vedea că Isis/Inanna/Hekate/Kali – Marea Mamă se cere văzută în aspectele ei întunecate și reintegrată ca atare.

Am văzut în ultimii ani multe femei ieșind în față, unele în mod armonios, altele în moduri dure, brutale, dar și unele și altele, în mod vizibil. În media, în cinematografie, peste tot în spațiul public, Femeia câștigă teren. M-a impresionat în mod deosebit episodul de anul trecut cu Portland Athena – femeia goală care a făcut forțele de ordine să se retragă în cadrul unui protest public. Fragilitate, vulnerabilitate și curaj care pot muta munți. Îmi amintesc de undeva din copilărie că și țigăncile fac la fel când se iau polițiștii de ele – își ridică fustele în cap și le arată organele sexuale.

Cum are asta putere? Doar priviți asta și vedeți ce sentimente răsar. Mama natură în toată grația și puterea ei!

Marea Mamă este și creatoare și distrugătoare. Marea putere cosmică Kali din cultura orientală stăpânește timpul și distrugerea, dar distrugerea cu care se ocupă ea ține de atașamente, de ceea ce ne ține legați de iluzia aceasta a planului material. Perioadele în care omenirea se confruntă cu pierderi- dezastre naturale, pandemii, războaie, tot ce ține de distrugere sunt momente în care ni se cere de fapt să ne confruntăm cu fricile care țin de atașamente. Ce se întâmplă când pierzi tot ce te ține înlănțuit ? Și după cum arată acum realitatea în care am fi dispuși să facem aproape orice ca să ne ferim de distrugere, îmi dau seama că încă nu suntem pregătiți să ne eliberăm. Ne place jugul protector. Dar în toate cărțile sacre ale lumii găsim scris că numai după ce murim, putem renaște în spirit. Și asta ne-a arătat și Hristos. Și nu este nevoie să murim la propriu, ci pur și simplu să ne lăsăm să moară fricile, atașamentele. În visul meu, am considerat că acestea sunt reprezentate de cei care tot băgau capul pe uși și voiau să intre peste mine, împiedicându-mă să-mi aflu adevărul, umbre, figuri necunoscute, gălăgioase, intruzive. Dintre acestea, unele te pot pune totuși în conexiune cu adevărul interior, te pot iniția – vezi țigăncile ghicitoare (îmi apar des în vise – unele vând flori și îmi spun ce nume să pun copilului, altele, iată, îmi spun numele meu de inițiată)

”Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod.”

Ioan 12 :24

În visul meu, Cătălina/Hekate și Balena mi-au vorbit mult despre relația aceasta nu doar cu mama mea pământeană, cât și cu Mama Divină, intuiția, ghidul meu interior, instinctul și iau acest vis ca pe un mesaj, o îndrumare de a asculta mai mult de aceasta, pentru că este putere în vulnerabilitate.

În multe imagini din diverse culturi ale lumii avem prezența acestui arhetip al mamei distrugătoare – deci când mama ne spunea ”eu te-am făcut, eu te omor !” era un fel de adevăr subtil acolo. Căci relația cu mama este o temă de o viață și întotdeauna acolo avem de revenit pentru a mai face câte un pas în evoluție. Cu cât armonizăm această relație, cu atât mai mult succes reușim să avem. Și e important să integrăm în mod continuu acest proces Viață-Moarte-Viață și să ne lăsăm încontinuu transformați, să trăim o continuă devenire, căci de-a lungul timpului, pare că asta rămâne singura constantă – schimbarea, transformarea, devenirea.

Foarte mult a fost prezentă Mama zilele acestea cu Luna în Rac și m-am tot întâlnit cu aspecte ale ei – în lecturile din aceste zile, în vise, iată, sau contemplând rața cu boboci întâlnită ieri în timp ce mă plimbam prin târg cu fetele mele.

Ah, ce bine e cu Jupiter în Pești, parcă încep să simt că trăiesc din nou!

Bine e să fii Pește Visător în aste vremuri.

Mulțumesc că citiți !

Voi ce mai visați zilele acestea?

*disclaimer: îmi place mult termenul de țigan/țigancă/țigănci și nu îl consider în nici un fel periorativ. Am crescut într-un oraș multicultural cu țigani și cu lipoveni și în realitatea mea, deși erau deosebiri, întotdeauna i-am asociat și pe unii și pe alții cu Acasă. Aș pierde acest sentiment de acasă dacă i-aș numi altfel. În plus, în imaginarul popular, ei își au rolul lor ca atare, simbol al unei intuiții sănătoase, instinctive, al darului divinației și a altor daruri subtile, așa că țigăncile din visul meu sunt mesageri ai subconștientului, care iată au venit să mă renască. Așa că le mulțumesc și le onorez, spunându-le pe nume.