Ana-Maria Negrii

Ieri noapte am avut un vis ce seamănă cu un film de halloween. Aseară am făcut o meditație pe tema lunii pline de astăzi și am trăit revelația visului și modul în care se conectează cu harta lunii pline. Sunt atât de multe idei în capul meu, atât de multe fire pe care aș putea merge, că îmi vine să nu mai scriu deloc. Dar iată-mă aici, în fața paginii goale, înșirând cuvinte cu speranța că vor fi de folos. Și pentru că Uranus e implicat, poate că într-o zi din viitor, doar mă voi așeza în meditație sau voi intra într-un vis și de-acolo se vor lega fire către alți oameni, ca într-o rețea neuronală și nici nu va mai fi nevoie de cuvinte pentru a transmite ceea ce oricum cuvintele nu pot suprinde cu totul.

Vis de Halloween

Din apartamentul meu, cobor pe scări să o ajut pe sora mea, venită în vizită, să-și ducă bagajele la mașină. Revin și mă uit peste balcon spre mașina ei parcată în fața blocului cumva cam ciudat și caut să-mi dau seama cum va putea ieși de-acolo. Schițez în gând câteva variante. Mașina ei are o formă ciudată, futuristă, ca mașinile pe care le vezi în filmele SF. Cobor cu un alt rând de bagaje, ultimul de data aceasta și dau să ies prin partea din față a scării pentru a vedea cum iese din locul în care este parcată și cum pornește la drum. Dar când să ies, aud un zgomot ciudat venind dinspre ușa care dă în spatele blocului, un fel de muzică veche, ca de la un patefon. Merg să văd ce este. Deschid ușa și în spatele blocului pare că este o cu totul altă lume – un fel de liniște asurzitoare, în care se aude doar muzica aceea de patefon, ca într-un oraș pustiu din vestul sălbatic american, rotocoale de praf și frunze se ridică ici și colo, în rest pare că totul este nemișcare. Deodată, din stânga, apare o mașină, nu știu ce model, dar e veche, rablagită, cu tot felul de cutii și vechituri legate și agățate de ea. Seamănă cu caravanele țigănești și sună la fel. Pe o laterală văd legat cu sârmă și un cadavru de câine și mă sperii. Ceva nu e în regulă. Mașina pare că nu e condusă de nimeni sau eu nu văd în ea, e întunecat. Are geamurile deschise și din ea se aude muzica veche, înaintează încet și toată scena e de-a dreptul sinistră. Oprește în dreptul scării și din ea coboară un tip care se îndreaptă spre mine. Eu intru în scară și închid ușa după mine speriată. Individul strigă după mine amenințător și se izbește în ușă urlând prin geamul de sticlă:

– Tu ai aruncat asta aici?

– Ce să arunc?

– Petul ăsta și murdăria de aici de lângă bloc.

Revin să mă uit prin ușă ca să văd despre ce vorbește. Discuția se normalizează, eu nu mă mai tem așa de tare. Îmi spune că el e de la serviciul de curățenie și împreună cu partenera lui, bate străzile orașului și adună gunoaiele pe care nu le strânge nimeni. Înțeleg acum ce e cu câinele mort. Și mă tot ceartă pentru sticlele de plastic din spatele blocului. Eu caut să nu mă las intimidată și îi explic că nu eu am aruncat gunoiul, că și eu strâng de câte ori am ocazia, dar că în copacul de lângă bloc este o familie de ciori care croncănește dimineața și este un vecin care aruncă cu sticle în ele să le alunge. Discuția noastră se temperează și atunci individul se întoarce să strângă gunoaiele. Eu îndrăznesc să ies iar din scară cu gând să îl ajut. Dar atmosfera se schimbă brusc și redevine înfricoșătoare. Întocmai ca în filmele horror, de undeva de după un bloc, se stârnește un fuior de vânt, se ridică frunze uscate și se simte apropierea unei prezențe înspăimântătoare. Văd poala unei rochii albe, înnegrite de murdărie, ruptă pe alocuri. Se înalță o siluetă prelungă a unei femei îmbrăcată în mireasă ce pare că plutește și nu trece mult până să-mi dau seama că e o fantomă sau mai degrabă un fel de zombie. E blondă cu ochii care cândva fuseseră albaștri, dar acum sunt goi și reci, și vine spre mine. O iau la fugă cu o spaimă teribilă în gât și ea mă urmează. Nu reușesc să revin în scară și alerg speriată printre blocuri. Când nu mai pot, mă opresc și mă întorc dar în loc de fantoma ce mă urmărea, mi se arată cel mai minunat cer înstelat văzut vreodată. Rămân mută de uimire și admirație, pierdută în reverie. Mă trezește omul de la curățenie care venea acum însoțit de partenera lui – Mireasa Fantomă. Îmi spune că a liniștit-o și să nu mă tem. Îmi arată cum lucrează ei împreună.

Pe muzica ce răzbate din mașină încep să danseze. Rochia ei devine ca o cupolă și pe măsură ce se învârte, absoarbe tot gunoiul adunat pe stradă. Ei continuă să valseze, și strada rămâne curată în urma lor. Eu mă simt ca într-o poveste SF și aproape că mă mir în vis de absurditatea a ceea ce văd.

Ei își termină treaba, tensiunea scade, ne așezăm undeva și el îmi povestește că el nu e mort, dar a nimerit întâmplător într-o bulă spațio-temporală din care intră în contact cu ființe din cealaltă lume. Așa a găsit-o pe Mireasa Fantomă și s-au apucat împreună să curețe lumea de gunoi. Mă uit la ea și văd că e foarte frumoasă, blondă cu niște ochi albaștri foarte frumoși, cu o piele albă, fină, dar nu cadaverică de data asta. Pare ca o Zeiță. Mă gândesc că trebuie să fi fost o ființă importantă în viața ei pământească. O întreb. Spre dezamăgirea mea, aflu că era o fată simplă, modestă, care doar servea mâncare într-un fast-food. O întreb cum a murit. Ea îmi povestește că viitorul ei soț a omorât-o în noaptea nunții pentru că bănuia că l-ar fi înșelat. Ea nici nu a apucat să se justifice. Și a rămas așa, mireasă. O privesc cu compasiune, îi iau mâinile și îi spun că îmi pare rău de suferința ei și că a fost prinsă în bucla asta. Ea mă privește plină de recunoștință și văd cum fața ei devine din ce în ce mai senină și mai luminoasă și în final devine cu totul o lumină puternică și apoi dispare.

Rămân mută de uimire. Partenerul ei îmi spune că a reușit să plece, să se elibereze. Eu nu înțeleg. El îmi explică – ”pentru că ai privit-o cu acceptare și nu ai considerat-o vinovată sau că-și merita pedeapsa, ea a putut să se elibereze”. Dar eu nu. Pentru că imediat ce ea s-a eliberat și eu mă gândeam să revin la soră-mea și la mașina ei futuristă, văd printre blocuri o nouă siluetă înfricoșătoare și mă apucă iar tremuriciul. În curând ne trezim cu trei fantomici, niște adolescenți îmbrăcați în stil punk, care se lipesc de noi, căutând aceeași acceptare ca și mireasa de mai devreme. Mă trezesc din vis, cu sentimentul că tot trebuie să vorbesc cu fantomele astea până să pot să revin la mașina viitorului și să plec mai departe. Și de-a dreptul siderată de ce construcții imaginare pot avea loc în lumea visului.

Meditație și conexiuni astrologice

Mai târziu, pe seară așa, mă așez să fac o meditație pe tema lunii pline. Și treptat harta lunii pline se suprapune peste visul meu și eu abia mă abțin să nu izbucnesc în hohote de râs când îmi dau seama cum se conectează totul. Ah, Doamne, existența e o fascinație continuă. Cel puțin asta de pește visător.

Să analizăm!

Luna plină de astăzi se petrece în Taur și este în opoziție cu Soarele din Scorpion. Luna este în conjuncție cu Uranus (Omnisciența, mintea divină, viitorul, Cunoașterea supremă) și este în casa I a momentului. Casa I este corpul fizic, Eul, Ego-ul, Personalitatea, calea pe care avem de mers – mașina futuristă. Venus, ca stăpână acestei lunații este singură în Balanță, în Casa a VI-a. De Venus depinde, iată, acest viitor, împlinirea a ceea ce dorim. Venus este Mireasa – singură, nu face aspecte, în zodia Balanței – a parteneriatelor – este încă mireasă dar totuși partenerul ei e în altă lume, și e în casa a VI-a – a suferințelor, a bolilor, dar și a curățeniei, a purificării, indicând o nevoie de curățare a corpului fizic copleșit de boli, toxicitate, cadavre ale trecutului – mașina veche, rablagită, pe de-o parte și fizicul ei zombificat din prima parte a visului.

Venus în casa a VI-a este frumusețea plină de modestie, de gingășie – mireasa nu dă dovadă de trufie, nu pare să fie conștientă de frumusețea ei. În plus, nu consideră că datorită frumuseții ei ar fi trebuit să ducă o viață plină de privilegii. Ea servea mâncare. Tipic energiei casei a VI-a care este despre a servi cu modestie și devoțiune semenilor tăi. Raportând la realitatea zilelor noastre, poate că mesajul acestei Venus în casa a VI-a este despre a conștientiza naturalețea, simplitatea, puritatea afectivă, frumusețea aflată în lucrurile mărunte, în rutinele și muncile cele mai elementare.

Casa I unde se află luna, este casa corpului fizic, printre altele, și Venus care stăpânește acest moment de lună plină este singură în casa a VI-a, a sănătății, purificării așa că modul în care ne raportăm la corpul fizic ca și adăpost al sufletului va fi puternic evidențiat în perioada următoare. Notam în jurnal la luna nouă în taur că am renunțat la cafea. Am revenit un pic peste vară, dar acum chiar nu mai beau cafea. Nu e ceva rău cu cafeaua, doar că eu am simțit o vreme mai îndelungată că mi-ar prinde bine să nu mai beau. Tot așa și cu carnea, tot din primăvară, în vremea taurului, m-am oprit din a consuma carne. Fără zbatere și efort. Așa mi-a venit. Pe atunci, luna nouă în Taur era tot în conjuncție cu Uranus. Așadar, iată ce fel de schimbări aduce Uranus în energia Taurului – bruște dar cu ușurință și ne arată cât de ușor putem transforma realitatea doar cu puterea minții. Dacă îți pui ceva în gând, reușești! De văzut, așadar, ce inițiative revoluționare se nășteau la luna nouă în taur, în jurul datei de 21 aprilie 2020, pe la Paști, când trăiam un fel de înviere a spiritului. Acum vom vedea rezultate, vor ajunge la un plin, se vor rotunji cele începute atunci.

Apoi, în vremea lunii noi în Taur trăiam criza făinii de grâu și a hârtiei igienice. Întrebarea este: tot acolo suntem? Ce înseamnă pentru noi a ne onora corpul, ființa, natura, planeta? Cum vom revoluționa (Uranus) modul în care ne raportăm la energia pământului (Taurul) – cum vom schimba modul de lucru cu banii, mâncarea, resursele, bunurile, corpul, animalele, plantele, mediul înconjurător? Ceea ce trăim acum, în toamnă, este ca o oglindă a ceea ce era în primăvara lui 2020. E vremea testelor și vremea fixării unor noi rutine de viață, sănătoase, pure, simple, naturale.

Fiind lună plină este un foarte bun moment să inițiem acum procese de purificare, de renunțare la obiceiuri nesănătoase, la lucruri adunate în exces. Să dansăm cu grație, ca și mireasa din vis și să eliminăm gunoiul, să-l alchimizăm. Să nu ne temem să ne asumăm rolul acesta de gunoier. Până la urmă, Mama Pământ face asta pentru noi dintotdeauna. Transformă gunoiul în combustibil, moartea în viață. Doar că acum este din ce în ce mai depășită de situație, pentru că gunoiul pe care îl producem tinde să fie din ce în ce mai greu de procesat și ar cam fi timpul să strângem și singuri după noi. A venit vremea maturizării, când ne spălăm singuri vasele și ne măturăm singuri bucătăria. Așa că ne îmbrăcăm salopeta, dăm drumu’ la muzică și ne punem pe strâns peturi și gunoaie.

• Temă 1: fă o listă cu ceea ce vrei să eliberezi în perioada următoare, atât la nivel material extern – lucruri, haine, obiecte de mobilier poate, cât și la nivel interior – atitudini, obiceiuri nesănătoase, alimentare și nu numai. Setează intenția de eliberare și apucă-te de treabă – luna în scădere va ajuta să te scapi mai repede de ele și e posibil să poți face și bani din asta dacă alegi să le vinzi. Luna plină e în Taur până la urmă și Taurul iubește banii.

Ca să putem accesa stări superioare de conștiință (Uranus) avem nevoie de un corp purificat, elevat la o vibrație înaltă. În curând începe postul Crăciunului și este un bun prilej pentru a începe această purificare de care ne vorbește luna plină de astăzi. Ne pregătim pentru marea inițiere de la solstițiul de iarnă. Avem de făcut curat în casă, în trup, de dat jos pânzele de păianjen, de eliberat fantomele trecutului, de simplificat, de revenit la natural, la firesc. Cine muncește acum cu el, începând cu planul fizic, va putea accesa cu tot mai multă ușurință niveluri tot mai înalte de conștiință, mintea superioară, cunoaștere elevată.

Revenind la vis și corelațiile lui cu harta lunii pline, puțin mai încolo, în Balanță, se află și Mercur retrograd pe care îl asociez cu individul călător între lumi în rolul lui de lucrător la salubritatea sufletelor și descătușarea acestora pentru a putea călători mai departe către lumea celalată. Se cunoaște că Mercur era și zeu psihopomp – conducea sufletele după moarte și mesager între cele două lumi – pâmântească și zeiască. Și cum acum este retrograd, iată ne duce înapoi, în trecut să vedem, să înțelegem, să acceptăm situații ce se cer purificate. Suntem la sărbătoarea Luminațiilor, comemorarea sufletelor celor plecați; se spune că vălul dintre lumi e subțire acum și că mesajele trec ușor dintr-o lume în alta. Să treacă dar și iertarea, acceptarea, seninătatea. Mireasa Fantomă nu era supărată nici că fusese omorâtă de partenerul ei fără să fie ascultată, nici că dusese o viață modestă, nici că trebuia să servească prin curățenia dintre lumi. Tot ce avea nevoie era acceptare, compasiune, afecțiune pură. La fel și fantomele sufletului nostru, fie că sunt morți reali sau lucruri din noi pe care nu le acceptăm și le lăsăm astfel să ne îmbolnăvească. Îmi dau seama și că frica mea mă făcea să o văd pe mireasa din vis ca pe o ființă înspăimântătoare, însă când am accesat latura iubitoare, plină de blândețe și compasiune din mine, ea s-a înfățișat în toată inocența ei și a devenit lumină.

• Temă 2: privește cu sinceritate în viața ta și identifică fantomele personale – nereușitele, visurile abandonate, persoanele neiertate, situațiile de viață pe care îți vine greu să le accepți sau care te sperie. Notează-le, desenează-le, dă-le o formă. Fă un exercițiu de schimbare de perspectivă asupra lor, renunță la prejudecăți (ca cea în care eu credeam că dacă e foarte frumoasă, mireasa din visul meu trebuia să fi fost o regină în viața ei pământească) și vezi cum poți integra toate fantomele identificate, cum le poți da un sens prin acceptare. Poți să le lași să fie pur și simplu, fără atașamente sau resentimente?

Ajungem și la Soarele din Scorpion, din casa a VII-a ca simbol al Celuilalt, cel care se opune mie sau mă completează. Energia Scorpionului este una transformatoare, iar Soarele este partea conștientă, activă din noi. Așadar, prin ceilalți, prin parteneriate, prin echilibrul eu-celălalt, putem să ne transformăm, să devenim întregi, să vedem lucrurile în plenitudinea lor. Axa Taur -Scorpion ne vorbește foarte mult despre posesivitate, împărțirea bunurilor, contabilizarea eforturilor fiecăruia. E foarte posibil să vedem acum multe situații în care se calculează cine și cât pune într-o relație, reproșuri pe această temă, atașamente nesănătoase, învinovățire, posesivitate, gelozie, etc. Ideal ar fi să ne dăm seama că e despre a pune împreună pentru a deveni un întreg imbatabil. Diviziunea socială va fi întotdeauna bună de exploatat. Poate că a venit ceasul al doisprezecelea, cel al lui acum ori niciodată când ne facem altă soartă, una în care nu ne mai scoatem ochii ca chiorii, ci învățăm să ne unim în cuget și simțire și devenim un organism puternic, renăscut, conștient.

• Temă 3: identifică-ți dușmanii – pe cine consideri tu ca oponent – de la indivizi până la grupuri, statul, sistemul, etc. Fă un nou exercițiu de perspectivă și vezi cum te ajută relația cu aceștia să devii mai prezent și conștient, cum te împing să devii mai puternic. Vezi ce ai în comun cu ei și cum poți face să valorifici resursele comune, în loc să le distrugi pe-ale ambilor. Cum poți face un parteneriat valoros dintr-o relație de dușmănie? O poveste sugestivă găsești aici

Și apoi e Uranus – Omnisciența – accesul la mintea superioară, la supramental, mintea divină. Uranus este cerul înstelat din visul meu, cel care ne ajută să accesăm o percepție superioară asupra lucrurilor și prin asta să nu ne mai temem. Noi îl asociem pe Uranus cu schimbarea, revoluția, inovația, descoperirile științifice, viitorul – dar o facem de pe poziția celui cu mintea limitată. Cum ar fi să facem un exercițiu de schimbare a perspectivei și să ne imaginăm că totul este aici deja, este accesibil , este deja descoperit? Pentru că deja este, adică tot ceea ce considerăm descoperire științifică este informație care este deja aici, dar nu o vedem pentru că ne autolimităm. Dar cum ar fi să ne lărgim capacitatea de percepție (prin meditație, mindfulness, purificarea minții) sau măcar să spunem – văd, înțeleg, știu care este calea ascensiunii. Tot ceea ce este descoperire, noutate, invenție a existat dintotdeauna, însă a devenit accesibil doar atunci când ființa umană s-a mai dezbrăcat de o autolimitare.

Uităm des, nepermis de des că tot ceea ce ne putem imagina există deja, că noi creăm viitorul care este deja aici, că prin gândul încărcat de emoție, noi desenăm realitatea și ne purtăm ca niște victime, abuzând totodată tot ceea ce ne înconjoară prin lipsa de conștiență și prezență. Luna conjunctă cu Uranus în casa I , a eului, a personalității ne amintește că nu e despre ceilalți, e despre mine, despre Eul și ego-ul meu și raportul dintre ele. În perioada lunii noi în Taur mă uitam la niște clipuri despre călătoria Inannei în lumea subterană și am găsit notat în jurnal câteva sugestii legate de raportul cu ego-ul, reprezentat în poveste de Ninshubur, mâna ei dreaptă. În conversația de dinaintea plecării Inannei, Ninshubur intervine și o roagă să nu plece, dar o și ajută să-și pregătească toate cele necesare, întocmai ca un ego sănătos, preocupat de binele ființei pe care o are în grijă.

Dacă ne uităm în jur, vedem că la fel fac și unii oameni din viețile noastre- vin și parcă ne descurajează în inițiativele noastre (Soarele care se opune din Scorpion, casa VII) și tendința este să intrăm în opoziție, să ne apărăm, să contracarăm. Dar dacă am schimba perspectiva (Uranus), dacă am face un exercițiu de gândire laterală și ne-am întreba cum ne ajută, de fapt, cei care se îngrijorează pentru noi, cei care par că ne limitează, cei care dau legi ce par să ne fure din drepturi și libertăți? Să nu uităm că Uranus era cel care își devora pruncii, de frica de a nu-i fi furate privilegiile și dreptul de a conduce. Dar asta nu e libertate, ci sclavie autoindusă prin propriile temeri cu un consum excesiv de energie. Să ne opunem tuturor celor din afară, având crezul că asta ne-ar elibera, tinde să devină o muncă de Sisif.

Cum ar fi dacă am schimba percepția asupra realității astfel încât să o integrăm armonios? Pentru că, în fond, toată existența este o chestiune de integrare a exteriorului în interior. Când plecăm de-aici luăm doar sufletul cu tot ce-a trăit el cu noi. Nu vom putea da explicații despre cutare sau cutare care au făcut și au dres sau ne-au făcut, ne-au blocat, ne-au limitat. Vom povesti doar despre ce am făcut noi, cum am reușit noi să sublimăm greul și să transformăm lumea în mai bine.

Autoarele clipului cu Inanna propuneau un exercițiu pe care îl redau aici:

1. Uită-te la ultima perioadă trăită și vezi dacă au fost astfel de situații sau persoane în viața ta – care să se îngrijoreze pentru tine sau care să pară că te limitează sau te blochează în evoluție. Scrie-le numele – ele sunt Ninshubur a ta, omul tău de bază, care te vrea protejat și în siguranță, mama (Luna) care se teme de fiecare dată când vrei să faci ceva nebunesc.
2. Și tu ești Ninshubur al cuiva – gândește-te la argumentele folosite atunci când intervii într-o situație, la îngrijorare, la preocupările care apar, temeri.
3. Care este intenția pozitivă din spatele îngrijorării – a celuilalt față de tine sau a ta față de altcineva?
4. Ce ai făcut în fața îngrijorării celuilalt față de alegerile tale? Întreabă, cere mai multe detalii legate de îngrijorarea lor.
5. Dă-i lui Ninshubur o sarcină care se potrivește cu îngrijorarea sa, să se ocupe de ea și astfel să ai asigurarea că și acea parte e acoperită.

Inanna tot a plecat în călătoria ei de unde putea să nu se mai întoarcă, dar i-a spus lui Ninshubur ca dacă lipsește mai mult de câteva zile, atunci să o strige, să meargă să ceară ajutor pentru ea și să pornească în căutarea ei. Și astfel Ninshubur (ego-ul) s-a liniștit și a preluat un mod sănătos de manifestare.

A task of protection – this is the job of the Ego. Rolul ego-ului este să ne protejeze și pentru a face asta este nevoie ca noi, partea conștientă din noi să îi dea de lucru. Acum, că Luna plină este pe axa caselor I-VII, cu Luna în Casa I – e foarte posibil să ne fie greu să fim conștienți de acest ego, de propria persoană și mai degrabă să experimentăm lumea la modul emoțional sau prin senzații fizice. Important este să reușim să le dăm un rol presimțirilor, senzațiilor, percepțiilor, astfel încât să evităm reacțiile surpriză. Nu există supriză atunci când vezi lumea, viața, de pe un etaj superior al conștiinței. Uranus își pierde funcția de element surpriză dacă tu devii Uranus – mintea superioară, dacă accesezi supramentalul.

Și cred că, în cuvinte puține despre asta ne vorbește această lună plină, despre a ne pregăti pe noi înșine pentru a putea primi/accesa un nou nivel de conștiință. Curățenie sufletească și trupească, eliberarea fantomelor trecutului, manifestarea unei atitudini pline de modestie, smerenie, naturalețe, simplitate, capacitatea de a stăpâni ego-ul oferindu-i un rol de protector, schimbarea perspectivei, gândire laterală, pentru a putea în final să accesăm mașina viitorului, să facem saltul către o altă eră.

Iar cheia pentru toate acestea este Venus – iubirea pură. Iubirea de sine și iubirea pentru cel de lângă tine. Afecțiunea, compasiune, blândețea, iertarea, gingășia, tandrețea, protecția – toate atribute feminine, venusiene și lunare – sunt căi de a accesa un viitor plin de lumină.

Să fie cu revelații și eliberări această lună plină în Taur.

Eu am trăit un fel de extaz uraniano-venusiano-lunar cu acest vis fascinant pe care l-am avut și pe care îl împărtășesc acum și cu voi.

Să îmi scrieți dacă și voi aveți vise ciudate în perioada aceasta și dacă aveți și alte insight-uri legat de visul meu.