Așa scrie în calendarul ortodox. Numai că nu e chiar întocmai, că nu e trecută nici măcar cu cruce neagră, darmite sărbătoare întreagă. Maria Magdalena a rămas un personaj biblic comun, ce se pierde printre ceilalți contemporani ai lui Iisus. Ea este cea care, într-un episod biblic, a spălat picioarele Domnului, le-a uscat cu părul ei și le-a uns cu mir scump, primind iertare pentru păcatele ei.
Tot ea este cea care află prima de învierea Domnului, cea care vede îngerul și acest episod mi se pare cu mult mai important. Învierea lui Hristos este vestită mai întâi unui grup de femei și când Maria Magdalena îi anunță pe apostoli, unii dintre ei se îndoiesc și pun totul pe seama instabilității emoționale feminine.
Aș putea să mă supăr că iată, femeia care a vestit prima Învierea Domnului, cea care l-a văzut prima după Înviere, nu este celebrată așa cum ar trebui. Însă dacă mă duc mai departe și mă uit la jocul energiilor Yin și Yang, Feminină și Masculină și la cum manifestăm aceste energii în viețile noastre, îmi dau seama că asta s-a întâmplat pentru că am permis-o timp de mii de ani. Cum am permis? Nu mă refer aici la faptul că nu ne-am revoltat în fața nedreptăților, a inegalităților, a asupririi masculinului asupra femininului. Ci la modul de manifestare a acestei energii în viața de zi cu zi.
Ce înseamnă femininul? Înseamnă compasiune, iubire pură, iertare, maturitate emoțională, devoțiune, abandon, intimitate, echilibru psiho-emoțional, intuiție, subconștient, respect pentru Mama Pământ, pentru natură, putere creatoare- fertilitate, lucrul conștient cu puterile noastre creatoare, gingășie, dăruire necondiționată, armonie, naturalețe, bunăvoință, ajutorare, a trăi ghidat de inimă, de iubire.
Privind sincer în noi înșine și în viețile noastre, în societatea zilelor noastre, putem afirma cu tărie că trăim manifestând aceste calități?
Aseară, la un curs de dans, mă uitam cum un bărbat învață o sală plină de femei să-și miște mâinile cu grație. Când și unde ne-am pierdut grația, sensibilitatea, gingășia?
Maria Magdalena a fost prima care a văzut Îngerii prezenți la Învierea Domnului pentru că era perfect capabilă să-și acceseze intuiția, simțurile sensibile, ochiul care vede dincolo de vălul iluziei. Cât de mult ne ascultăm noi astăzi intuiția, vocea sufletului? Dacă le-am asculta, nu ne-am mai lupta astăzi nici cu pandemii, nici noi între noi pe tot felul de prostii. Vieți după vieți pierdem căutând mereu motive de dispută, privind mereu în afara noastră, căutând dovezi ale realității, întocmai ca Toma care a vrut să pipăie găurile din palmele Domnului și în acest timp, ne îndepărtăm tot mai mult de esență care este realizarea faptului că Sinele Divin trebuie căutat în interior, nu în afară. Este vocea aceea plăpândă care șoptește din când în când și pe care nimeni nu o bagă în seamă.
Așa că dacă e să onorăm astăzi ziua Mariei Magdalena, am putea să medităm și să căutăm să auzim vocea interioară, să iertăm și să privim cu compasiune atunci când ne vine să scoatem sabia, să arătăm afecțiune celor de lângă noi, să aducem cuiva o mângâiere, să ne dăm voie să ne recunoaștem vulnerabilitatea, să facem ceva creativ, să ne conectăm conștient la energia Mamei Divine și să lăsăm să curgă prin noi puterea ei.
Armonia și pacea în lume nu vor fi niciodată dobândite prin război.
Să fie pace!
Ana-Maria Negrii 