Ana-Maria Negrii

Ieri, spre dimineață, am avut un vis. Visez tare mult în perioada aceasta, trăiesc o viață paralelă în vise, de fapt. Visul de ieri dimineață nu mi-l mai amintesc. Mi-a rămas din el doar imaginea unor corpuri cu chipuri sub forma unor măști lipsite de expresie, corpuri care erau întinse la pământ ca niște saci de plastic goi, după ce din ele au ieșit corpuri de lumină, un fel de stele în miniatură. Sentimentul general era unul de eliberare, de bucurie a unei reușite. Mi-a mai rămas și ideea că acum, printre noi, se naște o ființă extraordinară care se va arăta lumii mai târziu, peste câteva decade.

La trezire, am încercat să rememorez visul, dar oricât m-am străduit, nu am reușit să mai aduc și alte detalii la lumina zilei. Dar am avut sentimentul ferm că e despre putere. Că e important să recunoaștem puterea ca atribut divin și să ne raportăm armonios la ea. Am simțit să scriu despre asta, dar cum fac de obicei în ultima vreme, am ales calea amânării și a renunțării. Noroc că a trecut luna în Leu și azi am prins curaj și vrere să pun în cuvinte gândurile din aceste zile.

În ultima perioadă primesc tot felul de materiale pe diverse teme: vaccinarea obligatorie, bill gates, 5G, sateliții lui musk, etc., etc. Pe facebook nu mai pot intra și dacă intru, după două-trei postări mi se face rău, începe să mă înțepe în piept, mă doare la propriu – aceleași îngrijorări comune că vom fi exterminați, că cineva ne va omorî pe toți din umbră, că vom fi controlați ca niște roboți, etc. Mă îngrozesc. Și îmi dau seama că da, funcționează, Frica în continuare controlează masele.

Toate aceste scenarii apocaliptice chiar pot avea loc și poate și mai îngrozitoare ca acestea. Poate chiar și cele cu asteroidul care va lovi pământul într-o zi sau cu populațiile extraterestre care se hrănesc din noi, în mod clar cu fricile noastre, că bucuria pare că nu se cultivă pe nicăieri. (asta mi-a amintit de filmul Universitatea Monștrilor în care până la urmă au descoperit și monștrii că râsul încarcă mai mult bateriile decât frica – Doamne dă și la noi!)

Dar, Omule! Unde este scenariul cu Scânteia Divină? Unde mai încape Dumnezeu când sufletul e încătușat de frici? Ce fel de credință este asta fără încredere în Sine(le) Divin?

Se vorbește despre putere – cei de la putere, oamenii puternici ai lumii, puterea ocultă. Auzim îndemnuri de genul Ia-ți puterea înapoi! – de la cine, de unde? Puterea e o marfă, un bun pe care îl pot da cu împrumut sau mi se poate lua și eu trebuie să-l iau înapoi de la cineva? Cred că aici suntem într-o colosală eroare – să credem că putem jongla cu puterea și o putem pasa, fura, transfera de la unii la alții și eroarea constă în faptul că nu ne raportăm corect la posesorul puterii și ideea de a poseda puterea este în sine profund greșită. În cercul nostru strâmt, avem impresia că putem poseda lucruri sau atribute și când se mai nimeresc câte unii în poziții în care au iluzia puterii, înnebunesc și fac pe-a Dumnezeii. Să crezi că poți deține puterea este o iluzie.

Vă propun un exercițiu de imaginație în care să schimbăm viziunea asupra ideii de putere.

În astrologie, sunt trei planete ale sistemului solar, descoperite până acum, denumite transpersonale – Pluton, Uranus și Neptun. Descoperite târziu, când restul planetelor erau deja integrate în teorii care se dovediseră funcționale în astrologie și aveau experiența câtorva mii de ani, aceste trei planete au intrat într-un proces de observare care este destul de scurt din punct de vedere istoric pentru a ne da imaginea cât de cât apropiată a atributelor lor și al modului în care le putem integra în viețile noastre.

Dar pentru că sunt planete îndepărtate de Soare și de Pământ, la marginea sistemului solar și pentru că se mișcă greu s-a făcut o legătură între mișcarea lor și influența asupra maselor de oameni, considerându-se că ciclurile care se generează de conjuncturile cu aceste planete influențează omenirea la nivel comunitar, societal, global și pe perioade mari de timp. Însă, în cazul unora, am trăit până acum (în mod conștient) prea puține astfel de cicluri încât să știm exact cum se manifestă în viețile noastre și să formulăm teorii valabile.

O altă asociere care s-a făcut în astrologie este aceea dintre atributele acestor planete și atributele divine: Uranus este Omnisciența, Neptun este Omniprezența, iar Pluton este Omnipotența. Personal, consider că descoperirea lor a fost posibilă ca urmare a evoluției conștiinței planetare. Când umanitatea a evoluat suficient de mult, Dumnezeu a revelat un nou nivel de cunoaștere prin care ni s-a dat posibilitatea de a accesa noi trepte în evoluția noastră. Și iată, au venit vremurile în care să lucrăm cu ideea de Omnisciență, Omniprezență, Omnipotență.

În astrologia natală, în analiza unei hărți personale, în abordarea tradițională nu se lucrează cu transpersonalele deloc sau foarte puțin, considerându-se că este necesară o oarecare trezire a conștiinței, un nivel mai ridicat de prezență spirituală, pentru a accesa atributele acestor planete. Astrologii moderni, în schimb, au îmbrățișat cu entuziasm, uneori de-a dreptul exagerat, abordarea acestor planete în analiza hărților. E drept însă că dacă eu nu reușesc să lucrez armonios cu Venus, care e o planetă personală, la a cărei energie mă pot conecta mult mai ușor, și îmi vine greu să integrez energia iubirii, a bunăstării, a frumuseții în viața mea, degeaba îmi spui de Neptun și iubirea divină, necondiționată – nu o să pot pricepe ce e aia și ce să fac cu ea. E bine totuși să aspirăm către mai înalt, însă fără a sări peste etape.

Așadar avem aceste atribute divine – Cunoaștere, Prezență, Putere, Frumusețe, Iubire, Abundență, Grație, Voință, Bucurie, Înțelepciune, Compasiune și așa mai departe. Oare toate acestea Dumnezeu le ține într-un seif și mai aruncă din când în când câte un pic unuia și altuia după cum i se pare Lui că merită? Și pe ce criterii unii merită mai mult și alții mai puțin? Pe ce criterii pe unii îi bate Dumnezeu și pe alții îi mângâie pe creștet? Oare câte secole vom mai crede asta și cât ne va mai lua până ne vom îndrepta de spate și vom descoperi inima din piept?

Dumnezeu este infinit la fel și atributele Sale și dacă privim cu ochiul sufletului natura, îl putem recunoaște pe Dumnezeu în toată gloria Lui în tot ceea ce este. În fiecare frunzuliță, fiecare fir de iarbă, fiecare maiestuoasă floare, fiecare sacru arbore, fiecare ochi de vietate creat, în culorile curcubeului, în stropul de ploaie, în fulgul de nea, în pânza de păianjen, în tot ceea ce este. Și iată, contemplând suficient de mult natura, universul înconjurător, planetele pe cer, îl putem vedea pe Dumnezeu, atributele sale, în tot ceea ce este și ne prosternăm cu umilință în fața acestei inteligențe cosmice de necuprins cu mintea noastră obișnuită. Dar cum ne scapă oare să-l descoperim pe Dumnezeu în noi înșine și în ceilalți semeni umani? Oare cum nu reușim să descoperim Voința, Puterea, Frumusețea, Iubirea infinită din noi înșine? Cum de, în atâția mii de ani de existență, atât de puțini oameni reușesc să se ilumineze? Și Puterea aparține tot unui pumn de oameni.

Oricât de mult ne-ar plăcea să credem altfel, asta se întâmplă cu permisiunea noastră, a fiecăruia în parte și se perpetuează de mii de ani.

Referindu-ne la ideea de Putere, putem traduce așa: Puterea este un atribut divin care există în univers la modul infinit ca un ocean cosmic. Unii au curaj să moaie un deget în acest ocean și alții se scufundă cu totul în el. Așadar depinde de fiecare cât de mult accesează această Putere. Dacă eu doar îmi înmoi degetele de la picioare sau hai, intru până la glezne, nu pot decât să admir sau să fiu invidios pe cel care a avut curajul să intre cu totul. Poate să îndrăznesc să-i urmez exemplul sau să mă supun lui când acesta se manifestă cu mai multă putere decât mine. Dar să dau vina pe el este complet contraproductiv. Alegerea este întotdeauna a mea. Atât timp cât Dumnezeu ne pune la dispoziție la modul infinit atributele Sale, nu pot da vina pe altul că a îndrăznit mai mult ca mine. Sau pot, da’ nu-mi folosește la nimic. Mă înveninez singur. Vorba aceea – e ca și cum aș bea otravă și aș aștepta să moară celălalt.

Când ne vom da seama de asta cu toții sau în număr suficient de mare, teroiile conspirației despre oameni care dețin puterea și îndemnuri ca ”Ia-ți puterea înapoi!” se vor risipi ca un castel din cărți de joc.

Exercițiul pe care îl propun este să învățăm să accesăm cât mai mult din aceste atribute Dumnezeiești care există la modul infinit în Univers, deci și în noi înșine. Puterea nu e la unul mai mult și la altul mai puțin decât în măsura în care unul este mai conștient și altul nu, de aceasta.

Am mai zis și altădată – Universul este în noi. Cu totul. Și în aceste vremuri în care balaurii din afară par că au tot mai multe capete și sunt tot mai greu de ucis, cu ușurință putem abandona lupta și ne putem preda în fața fricii, depresiei, anxietății. Și astfel, cei care îndrăznesc mai mult, obțin mai mult. Dar este o capcană să ducem această luptă în afară. Eu, de-aici de pe balconul meu de carantină, limitată și constrânsă din exterior să-mi petrec timpul ca în Ziua Cârtiței nu se știe pentru câtă vreme, nu mă pot lupta nici cu sateliții lui musk, nici cu vaccinurile lui gates, nici nu 5G-ul, nici cu ordonanțele militare. Nu în mod direct. Pot semna niște petiții, mă pot împotrivi prin diverse metode, dar tot nu sunt convinsă că aș avea rezultate. Ceea ce pot face însă cu mai multe șanse de reușită este să lupt cu balaurii din interior, cu cei care mă împiedică să îndrăznesc mai mult. Pot să mă scufuund tot mai mult în oceanul atributelor divine, să devin tot mai stăpână pe mine și astfel să fiu din ce în ce mai greu de cucerit. Să-mi păstrez libertatea conștiinței, indiferent de ce se întâmplă cu corpul meu. Întocmai ca în visul meu.

Și asta putem face cu toții! Pentru că atât timp cât Frica din noi e mai mare decât Puterea, cât nu suntem conștienți de lumina care ne locuiește, va exista întotdeauna un balaur în afară care să se folosească de asta.

FOCUL

Astă vară când ardeau pădurile planetei, mi-a venit în gând aceeași asociere cu focul interior. Ce este în afara mea, este și în interiorul meu. În ce fel acest foc care arde îmi arată ceva ce eu fac greșit cu focul meu interior? Păi, în multe feluri. Focul este despre putere, despre încredere în sine, despre curaj, despre aspirații spirituale, despre creativitate, despre bucuria autentică de a trăi, despre pasiune. La nivel individual și planetar, cât de armonios manifestăm asta? Focul în aspect dizarmonios este ego exacerbat, orgoliu nemăsurat, aroganță, viciu, dezmăț, abuz de putere, individualism, competiție, agresivitate, violență – toate acestea, aspecte care denaturează atunci când nu ne asumăm focul interior și nu ne manifestăm armonios.

La fel este și acum. Mi se pare că se tot repetă scenarii în afara noastră care să ne semnaleze abordarea greșită pe care o avem: lupta nu e în afară, ci înăuntru. Să luptăm cu bill gates și cu elon musk pe facebook este o risipă uriașă de energie și pierderea din vedere a esențialului.

Ceea ce va aduce rezultate cu adevărat durabile este războiul interior, împuternicirea interioară. Și desigur că ne e greu să facem asta pentru că presupune mai mult de o postare pe facebook sau trimiterea de mesaje spam.

Dar, pic cu pic se face marea și fiecare efort, oricât de mic, contează atât la nivel individual cât și planetar. Așa că vă invit să ne unim cu toții într-un efort comun de a lucra cu noi înșine pentru a crește gradul de împuternicire interioară. Puterea este în noi dintotdeauna. Nu ne-o dă și nu ne-o ia nimeni. Trebuie doar să devenim conștienți de ea.

Devenim mai puternici și mai puțin influențabili de fiecare dată când:

• muncim cu noi înșine și reușim să renunțăm la un obicei nesănătos – vă încurajez să vă observați și să alegeți treptat câte un viciu, obicei contraproductiv cu care să lucrați înspre schimbarea lui. De exemplu – eu îmi doresc să mă trezesc mai de dimineață ca să am timp mai mult pentru practica spirituală. Îmi setez să mă trezesc în fiecare zi cu câte jumătate de oră mai repede
• Muncim cu noi înșine să devenim mai stăpâni pe corpul nostru – este o vorbă care spune că dacă poți stăpâni foamea, poți stăpâni lumea – postul voluntar este o formă de autodisciplinare a voinței, de împuternicire interioară. Cu pași mici și cu răbdare – câteva ceasuri, jumătate de zi, o zi, mai multe – în timp. Dar de fiecare dată când ne iese, mai moare un drac, cum ar zice mamaia mea. Se întărește voința, crește puterea și supunem poftele, nu mai putem fi manipulați prin foame, prin frica de a trăi în lipsuri.
• Ducem la bun sfârșit un proiect – fiecare lucru început și neterminat ne slăbește puterea și voința. De aceea, mai bine facem lucruri mici, pe rând și până la capăt, decât să ne apucăm de proiecte grandioase pe care le abandonăm la jumătate. Fiecare lucru dus la bun sfârșit ne infuzează cu energia reușitei, cu entuziasm și ne dă putere pentru un altul. Și pic cu pic se face marea.
• Facem lucruri cu bucurie și plăcere, din inimă – de fiecare dată când renunțăm să facem ceva ce ne place, pierdem din putere, obosim. Materialismul exagerat în care ne-am îngropat în ultimul secol ne-a adus în punctul în care să credem că viața și reușita noastră depind de banii pe care îi câștigăm la un job pe care îl denumim ”scârbici”. Și iată acum, în izolare, tot mai mulți oameni descoperă inutilitatea lucrurilor cumpărate cu banii pe care îi considerau atât de necesari și se reîntorc la bucuria lucrurilor simple, descoperind că a picta, a scrie, a ciopli ceva, a croșeta, etc. poate aduce mai multă fericire decât au cunoscut în decade întregi până acum.
• lucrezi ca și cum ai lucra pentru Dumnezeu – când gătim, măturăm, dereticăm, facem tabele, spălăm, facem grafice, proiectăm, etc. ca și cum am prezenta lucrarea finală direct Lui Dumnezeu, creștem entuziasmul cu care acționăm și sporim încrederea în forțele proprii. Ne simțim mai puternici.
• îi recunoaștem în noi înșine pe toți bill gates care vor să ne extermine – acești balauri exteriori au putere asupra noastră pentru că există și în noi înșine și-i lăsăm să-și facă de cap. Cum? Atunci când știu că ceea ce mănânc îmi face rău dar totuși mănânc, bill gates câștigă. Când fumez, beau și privesc tembelizorul în neștire, îngurgitând fără discernământ tot ceea ce vomită acesta în sufrageria și creierul meu, bill gates câștigă, când știu că anumite lucruri mă pot ajuta, începând cu cele mai elementare – să mă mișc, să respir, să mă rog, să meditez, să citesc, etc. și totuși nu le fac, amân la nesfârșit să mă apuc de ele, bill gates câștigă. Dacă vrem ca bill gates să se oprească din câștigat, e musai să ne apucăm de toți acești balauri interiori și să grijim de ei – câte puțin în fiecare zi.
• lucrăm pe manipura – centrul energetic al puterii și voinței din corpul nostru se numește manipura, chakra solară și este situat în zona ombilicală, miezul ființei. Găsiți mai multe info pe net. Când lucrăm pe zona centrală a ființei noastre, pe abdomen, întărim puterea, voința, se purifică și se armonizează energia voinței. Se întărește abdomenul, se îndreaptă și spatele și începem să avem mai multă încredere și mai mult curaj și Doamne, cine știe ce alte minuni se mai pot întâmpla. Numai să începem.

• râdem, suntem creativi, ne bucurăm – toate acestea cresc vibrația, ne ridică deasupra fricii, a îngrijorărilor. Când facem haz de necaz, reușim de fapt să ne ridicăm deasupra problemelor și de-acolo să vedem și soluțiile, să fim creativi și să găsim căi la care nu ne-am fi gândit anterior. Să râdem cu poftă în fața vieții ne dă putere. Să cântăm să dansăm, să facem lucruri care ne aduc bucurie și atunci iarăși vibrația noastră crește și sporim bucuria în lume.
• suntem autentici și integri- ce înseamnă asta? Este atunci când ceea ce gândim, ceea ce spunem și ceea ce facem este perfect congruent, când ne respectăm setul de valori și principii, când nu ne călcăm pe inimă. Și respectându-ne pe noi, îi respectăm și pe ceilalți. De fiecare dată când mă manifest în așa fel încât să simt că înfloresc, că strălucesc de o lumină iradiantă, îmi crește puterea, stima de sine, curajul și îi inspir și pe alții să facă la fel. Și astfel sporim lumina lumii.

Te invit să-mi scrii și alte moduri și activități care te împuternicesc, să împărtășim cât mai multe, astfel încât împreună să devenim conștienți de puterea din noi.

Acesta este cel de-al treilea război mondial – cel care se duce în interior, de ficare în parte. Felul în care reușim fiecare să stăpânim focul interior, să disciplinăm voința, să ne conștientizăm puterea se va reflecta și în afara noastră. Și eu cred cu toată puterea că putem să învingem orice, atunci când îl descoperim de Dumnezeu din interior. Pot să pună oricâte bariere între cer și pământ, oricâte centuri de sateliți, nu vor putea niciodată să separe spiritul de om. Și poate că, de fapt, toate acestea se întâmplă pentru ca Omul să înceteze să mai privească cerul din afară, și, îngenuncheat, să-și plece capul în piept și să aibă revelația Împărăției Cerului interior. Precum în Cer așa și pe Pământ. Oare când o să ne prindem că Pluton, Uranus, Neptun, Saturn, Jupiter, Marte, Venus, Mercur, Luna și Soarele sunt în noi, toate? Când vom înțelege că ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” a fost îndemnul lui Hristos de a descoperi conștiința Christică în noi înșine? Când vom integra asta, nimeni și nimic din afară nu va mai avea putere asupra noastră. Cu moartea pe moarte vom călca!

Ne putem descuraja ușor când ne gândim că suntem mici și că nu avem cum să luptăm cu forțe atât de mari. De aceea, vă încurajez să faceți acest exercițiu de imaginație – al universului integrat în propria ființă și să îndrăzniți să accesați supraOmul! Cu cât mai multe luminițe aprinse, cu atât mai mari șansele de a ne schimba viitorul. Să nu ne predăm în fața fricii!

Pluton este planeta asociată cu Puterea, cu voința divină – ne putem preda voinței divine. Astă noapte am visat că am ieșit de pe drum cu mașina și am căzut într-o prăpastie – în cădere am trăit inițial o spaimă îngrozitoare. Dar apoi am realizat că nu am cum să controlez asta, nu am ce face și am abandonat, m-am predat. Și nu am mai simțit cădere în gol, ci plutire. Am ajuns la sol intactă. Când ne abandonăm divinității din noi, devenim invincibili. God knows better! Așa că dacă nu te poți abandona divinității, încă, nu te abandona nici lui bill gates.

Am scris mult și din greu (Saturn a pășit hotărât în casa mea a treia – deci vreo doi-trei ani cu scrisul și comunicarea o să mă cam muncesc). Ceea ce mi-ar plăcea să rămână la finalul parcurgerii acestei postări este că:

• Puterea este un atribut divin infinit și omniprezent și cu toții o putem accesa, în funcție de cât îndrăznim fiecare. Să îndrăznim!
• Putem să ne creștem puterea și să devenim mai puțin influențabili, muncind cu noi înșine să devenim cât mai autodisciplinați cu putință.
• Ceea ce este în afara noastră este și în interiorul nostru – să cucerim ce este de cucerit în interior (lenea, complacerea, autovictimizarea, poftele, fricile, mândria, egoismul, etc.) și asta se va reflecta în exterior.
• Putem deveni invincibili atunci când îl lăsăm pe Dumnezeu la cârmă, și a-l lăsa pe Dumnezeu să conducă, înseamnă să recunoaștem lumina aceea ce locuiește în noi înșine și pe care atât de poetic, dar dezbrăcat de sens o numim Scânteie Divină. Să o numim nu e de ajuns! E necesar să o trăim!

Atât! Vă rog nu mai îmi trimiteți amenințări cu extincția, conspirații, bili gateși și eloni musci – îi am și eu pe-ai mei. Puteți să-mi trimiteți și vă rog să o faceți povești despre cum ați învins pe unii dintre aceștia în voi înșivă!

Puterea e în tine! Acceseaz-o și luminează lumea!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

(Pluton și-a început retrogradarea de curând – iată avem o super temă de reflecție cu această ocazie – fie să ieșim și mai puternici din asta!)