Azi!

Azi mă sărbătoresc. M-am sărbătorit și ieri când am avut revoluția solară* prin 3 ore de yoga și meditație și tarot numai pentru mine. Azi e oficial. Am dansat dis de dimineață când Oana mi-a trimis în dar clipul cu Zorba, căci ce mod mai minunat de a crește vibrația decât dansul? Și dansând am plâns și am râs cu inima plină de bucurie și recunoștință pentru VIAȚĂ. Mă deschid cu toată ființa spre a FI! Aici, acum!

Asta iubesc cel mai mult la tantra și mă bucur din suflet că Dumnezeu mi-a purtat pașii pe această cale – deschiderea către viață. Tantra te ia de unde ești și te învață să primești tot ceea ce este cu inima deshisă, cu încântare și extaz. Și atunci viața capătă o nouă lumină, devine o călătorie fascinantă pe care o trăiești cu uimire, cu entuziasm. Tantra mă ajută ca în loc de ”Oh, Doamne, de ce se întâmplă asta?” să pot spune ” Ah, iată, se întâmplă asta! Să vedem ce e de trăit aici!” Și învăț asta în fiecare zi. Pentru că pe lângă posturi yoga, purificări fizice și spirituale, practică spirituală de zi cu zi, atitudinea mi se pare cel mai important dar și cel mai greu de antrenat. Însă, cu răbdarea trecem marea!

Îmi place, poate cel mai mult, ideea de călătorie. Și cu timpul m-am deschis înspre a privi astfel viața și nu doar cu referire la această viață și doar la a mea. Ci, așa în general, când mă gândesc la curgerea vieții în Univers. Sufletul călătorește prin vieți, energia se mișcă în timp și spațiu, gândurile capătă mereu noi și noi înțelesuri, iubirea se transformă și transformă până devine esență pură. Dacă e ceva ce mă bucur să învăț în fiecare zi, este acest înțeles că viața nu e statică, și că a mă limita la evenimente singulare sau a mă fixa în anumite paradigme fără să-mi dau voie să le pun sub semnul îndoielii, atunci când nu mi se mai potrivesc, poate fi o eroare uriașă.

Viața este curgere, transformare, schimbare continuă a peisajului și totuși are un fel de continuitate și stabilitate, deci nu e nici haos. Este o frumusețe copleșitoare în aceste contrarii. Și iubesc această ordine a ființării, acest misterios mod în care lucrurile se așează mereu cum e mai bine pentru fiecare.

Uneori când merg la Someș să povestesc cu el, privesc râul curgând și, din loc în loc, valurile fac un fel de bucle are parcă se împotrivesc curgerii, se răzvrătesc, ca un pește ce înoată împotriva curentului, ca o pasăre ce zboară împotriva vântului. Și acolo, în acea împotrivire, în acea zbatere, dacă o privesc suficient de mult și mă scufund în ea, acolo timpul stă în loc și devine infinit. Acolo este frumusețea inefabilă a vieții! Universul într-un fir de nisip.

Și când trăiesc astfel de clipe, simt extazul vieții, simt că acolo, în acea clipă, aproape pot prinde între degete sensul vieții, tot acel amestec inexprimabil de bucurie și tristețe, lumină și întuneric, sens și non-sens. Și nu am altă scăpare decât să rămân îndrăgostită de VIAȚĂ!

Și da, desigur că am zile de ”Fuck it!” și ”Fuck off!” și poate că atunci nu tare îmi vine să zic ”Yeeey!, frumoasă e viața!”. Dar pentru toate acele zile, Dumnezeu îmi dăruiește altele în care să-mi amintesc să îmbrățișez clipa, ființarea și să văd frumusețea. Și pentru asta sunt adânc recunoscătoare!

Și mă antrenez în fiecare zi să văd dincolo, să văd că în norii grei de pe cer stă apa de care natura are atâta nevoie să renască, în clipele de greu din viață stau șansele de a deveni mai puternică și înțeleaptă, în perioadele de muncă asiduă stau recompensele sufletești de mai târziu. Mă joc cu acest magic și misterios dans al contrariilor, fără să mai vreau să mă poziționez la unul dintre capete, ci căutând să fiu în mijloc, în punctul acela în care valul se împotrivește curgerii, unde nu e nici pro, nici contra, ci doar ESTE!

Sunt recunoscătoare din tot sufletul că în această viață pot experimenta viața așa, cu această simțire, și pot avea momente în care să mă duc dincolo de granițele limitative ale lumii fizice, în spațiu, în necuprins, să înțeleg că dincolo de aceste granițe este un TOT, o unitate din care cu toții facem parte și din acel TOT, privind înapoi la experiențele fiecărei zile, să pot să văd că nimic nu durează și totuși, totul este etern. Vorba aia – ”Viața e greu, da’ trece!”

Așa că azi, de ziua mea, vă doresc să FIȚI! Să curgeți cu clipa, indiferent de ce aduce ea, râs sau plâns, să lăsați inima să trăiască, să experimenteze. Pentru că dacă e ceva păcat în lume, asta este să te împotrivești Vieții, curgerii.

Să curgem, dară, și să dansăm acest dans fascinant numit VIAȚĂ!

Cu iubire,

Peștele Visător!

*revoluție solară – momentul anual când soarele din tranzit revine în același grad, minut, secundă ca în momentul nașterii când se creează un portal energetic prin care primim informații legate de temele de viață pentru noul an care începe. Aniversarea astrologică a nașterii, moment care poate fi cu o zi înainte sau după ziua calendaristică a nașterii. Se calculează în fiecare an și este necesar să se cunoască ora cât mai exactă a nașterii. O diferență de peste 5 minute face ca această revoluție solară să nu mai aibă valabilitate.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.