Despre frici…numai de bine

Despre frici se tot vorbește. Cel mai des că sunt dușmanul nostru, că ne împiedică să evoluăm, bau-bau pe care dăm vina de fiecare dată când paralizăm în fața unor situații care din anumite motive ne par înspăimântătoare, insurmontabile și ne împing înapoi în zona sigură.

”Ieși din zona de confort” – se zice, ”acolo începe viața”. Și tinzi să crezi asta când îi privești admirativ pe nebunii frumoși care fac tot felul de lucruri la care tu nici nu îndrăznești să visezi, că ți-e frică. Uneori visezi, dar tot îți e teamă și alegi să rămâi cu visatul că poți să faci asta undeva la marginea zonei de confort și simți și tu niște furnicături pe sub piele și ai impresia că ai trăit un pic. Alteori, chiar ai curajul să faci câte ceva nebunesc și e atât de mișto că repede vii și îți spui – ”e prea frumos să fie adevărat” – și iar te retragi în carapace unde e sigur și călduț și bine. Poate că într-o zi chiar te apuci să explorezi mai în profunzime să vezi cum poți face să te eliberezi de fricile astea și să simți și tu un pic de adrenalină, trăind o bucățică din bucățica numită viață. Începi să cercetezi, să le vezi, să lupți cu ele, să scapi de ele. Și pare că merge, dar când simți că lumea e mai frumoasă și viața ți-e mai dragă – zdrang, mai apare un monstruleț de sub pat și te bagă iar în sperieți și iar te întorci în rotița șoricelului și alergi în cerc, că asta știi cel mai bine să faci. Mama lor de frici, cum să scapi de ele?

Toată lumea spune că trebuie să te eliberezi de frici, să scapi de ele ca să fii fericit. Fricile sunt dușmanii evoluției, din cauza lor nu reușim să trecem dincolo de zona de confort și să fim odată fericiți.

Dar dacă nu e așa? Dacă fricile sunt aliații noștri? Și tot ce avem de făcut este să ne împrietenim cu ele? Dacă starea de împlinire este la capătul celălalt al fricilor, și tot ce avem de făcut este să mergem pe drum trecând prin ele, însoțindu-ne cu ele?

Ce s-ar întâmpla dacă ne-am trezi într-o zi și nu ne-am mai teme de nimic? Dacă nu ne-am mai teme de moarte, probabil că în cel mai scurt timp am muri, nu? Atât timp cât trăim în acest plan, avem nevoie de frici – ele ne țin în viață. Frica de moarte ne ajută să supraviețuim, să ne hrănim, să ne odihnim, să facem tot ceea ce este benefic pentru sănătatea noastră. Frica de exterminare ne împinge să procreăm. Frica de întuneric ne împinge să căutăm lumina, să facem lumină. Frica de singurătate ne împinge spre parteneriate și relaționare. Și tot așa.

Fricile noastre devin cu adevărat piedici în calea evoluției noastre atunci când stăm în zona de inconștiență și le lăsăm să ne controleze viețile, paralizându-ne voința și menținându-ne într-o inerție completă. Ceea ce avem de făcut este să învățăm să le căutăm, să le privim în ochi, să le mulțumim pentru că ne țin în viață și să le invităm la o schimbare a perspectivei.

Cum ar fi ca în loc de ”mi-e frică de eșec, de aceea dau mereu rateuri și niciodată nu reușesc să am succes” să spun că – ”mi-e frică de eșec, de aceea muncesc mult cu mine și reușesc să am succes după succes”?

Dacă m-aș uita altfel la aceste frici și în loc să văd latura lor întunecată și doar partea în care mă sabotează, aș putea să văd că de fapt ele mă ajută să mă propulsez tot mai sus. Dacă le-am privi ca pe un cal nărăvaș – când te apropii prima dată de el, nările îi freamătă agitate, bate din copite, sare, fuge, lovește, dă să muște. Dar totuși tu ai vrea să călărești acest cal minunat, impresionant și cauți să-i vorbești, să-l convingi să aibă încredere în tine. Întinzi mâna spre el, tragi funia tot mai aproape și poate chiar reușești să-i mângâi coama. El nechează furios dar parcă ar vrea și el să te cunoască. Și procesul continuă până reușești chiar să te urci pe el. Prima dată te aruncă din șa și abia te aduni de pe jos. Dar acum adrenalina e mai mare și chiar vrei să călărești nărăvașul. Și îți faci iar curaj și iar ești în șa. Calul se zbate, aruncă din picioare, dar tu te ții bine, deși tot îți este frică să nu fii aruncat. Ții bine frâul și cu picioarele înfipte în scări, cauți să ții calul sub tine. Zbaterea continuă și continuă însă la un moment dat te trezești alergând pe câmpie, cu vântul în plete, soarele în inimă și cu un nou prieten purtându-te în șa. Asta era frica ta!

Fricile ne pot îmbolnăvi și ne pot ucide visele, dar tot ele sunt cele care ne pot duce pe culmi înalte dacă învățăm să le valorificăm. Cred că niciodată, cât trăim în acest plan, nu putem scăpa cu adevărat de fricile noastre. Dar putem să le folosim, să le punem la muncă, pentru că acesta ar trebui să fie rolul lor. Dacă nu mi-ar fi frică măcar puțin când mă urc la volan, poate că aș fi mult mai imprudentă în trafic și aș provoca accidente.

Suntem într-o săptămână dominată de Pluton și împinși spre a ne confrunta cu fricile noastre. Tot meditând pe tema aceasta, am înțeles că nu eliberarea de frici este calea, ci conștientizarea și folosirea lor. În loc să le las să mă paralizeze, învăț să le văd și să văd la ce sunt bune, cum le pot pune la treabă. Și cum suntem în Balanță și balanța e despre parteneriate, mă gândesc că e un timp bun de început o relație conștientă cu fricile noastre. Poate că acesta e sensul zicerii ”ce nu ne omoară, ne face mai puternici”, așa că vă invit să completați voi următoarele expresii:

  • frica de singurătate mă ajută să:
  • frica de ratare mă determină să:
  • frica de ridicol mă împinge să:
  • frica de posesivitate mă ajută să:
  • frica de a nu pierde controlul mă determină să:

Și continuați cu lista personală de frici. În final toate ajung la frica de moarte, de neant, de necunoscut și toate ar putea duce la tot mai multă autocunoaștere, autoacceptare și iubire de sine și de alții.

Cealaltă față a fricii este curajul de a fi, de a trăi și la capătul celălalt al fricilor este iubirea pură și curată care poate integra toate aceste frici. Cum ajungem acolo? Făcând un pas și încă unul, mergând pe cale. Așa că alegeți una dintre fricile personale și faceți astăzi ceva pentru a o aborda și a vă împrieteni un pic cu ea. Tot Pluton de care vorbeam mai sus ne va da putere să lucrăm cu asta, pe principiul ”mi-e frică de fac pe mine, dar știu că va fi bine!” În plus, Balanța e un semn cardinal, iar energia cardinală este despre ”riști și câștigi!”

Hai să riscăm să ne împrietenim cu fricile noastre să vedem ce se întâmplă. Că știm cum e când le lăsăm să ne controleze viața.

Și dacă ai curaj, scrie în comentarii care sunt cele mai mari frici ale tale și cum începi să le transformi de astăzi în aliați.


Un gând despre “Despre frici…numai de bine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.