Ana-Maria Negrii

Dimineață cu nori apăsători și stare de ”nu am chef azi”. Stau pe canapea, beau cafea și ascult Elīna Garanča – Mon coeur s’ouvre à ta voix pe care tocmai mi l-a trimis Andreea. Se potrivește cu vremea, cu dorul de soare, căldură și lumină. Ana îmi sare în brațe și mă privește în ochi. Mă trezesc întrebând-o: ”ce vezi în ochii mei?” Se uită de departe: ”pe tine”. Apoi se apropie și se uită mai atent: ”pe mine”. Ah, da! Și pe mine și pe tine. Gândul îmi fuge la luna în balanță ce se umple cu lumina soarelui încet dar sigur și mâine în jurul amiezii va fi plină – plină. Visez și noaptea astrologie așa că nu am cum să nu fac conexiuni. Mă gândesc că înainte de a fi inventate oglinzile, au fost ochii. Ochii mei și ochii tăi. Ochii – oglinda sufletului. Sufletul cui? Dacă privesc mai de la distanță te văd pe tine, intuiesc din strălucirea ochilor, din mișcările lor sau din imobilitatea lor dacă ești trist, bucuros, treaz, furios, curios, deștept sau mai puțin deștept, atent sau plictisit, prezent sau pierdut în visare și tot așa. Ochii sunt o poartă către tine, către sufletul tău. Dar dacă mă apropii și ne stăm în brațe, ochii noștri devin oglinzi. Mă văd în ochii tăi, în tine și încep să întrezăresc părți din sufletul meu. Poate că vreau să îmi feresc privirea, că nu îmi place chipul alungit, oval, ciudat de aproape pe care îl văd acolo în ochii tăi. Și înțeleg de ce oamenii se privesc atât de puțin în ochi. Nu le place să se întâlnească cu ei înșiși. Înțeleg și de ce cu oglinzile e mai ușor. Când te privești într-o oglindă e mai simplu- ești doar tu cu tine, deși nici așa nu e foarte confortabil exercițiul. Dar cu alt om, e nevoie să treci prin el, prin ochii lui ca să ajungi înapoi la tine și asta presupune să lași o amprentă și să te lași amprentat. Să renunți un pic la tine adică. Să dai voie celuilalt să îți fure o bucățică de suflet sau să pătrundă unele din misterele tale. Și asta nu este deloc ușor. Mai ales ego-ului. E ca și cum ai umbla în pielea goală pe drum. Acum înțeleg de ce am visat astă noapte oameni în pielea goală ce se purtau absolut firesc ca și cum aia e starea naturală. Și este. Adam și Eva! Eu și tu într-un firesc lipsit de toată istoria umanității plină de rușini, vină, frică, agresivitate, etc. Oh, Doamne, îți mulțumesc pentru curgerea aceasta de înțelesuri.

Să mergem la luna plină de mâine. La o lună plină Soarele este într-o zodie și Luna în zodia opusă, făcând o opoziție, un unghi de 180 de grade între ele. Acum Soarele este în Berbec – Eu și luna este în Balanță – celălalt, partenerul, Noi. De aceea face atât de mult sens șirul înțelesurilor din această dimineață. Pot ajunge să strălucesc, să trăiesc pe deplin ființa divină ce sunt (Soare în Berbec) numai după ce am trecut prin Tine, celălalt, partenerul, jumătatea și m-am reîntregit, m-am echilibrat, m-am armonizat (Luna în Balanță). Pot experimenta curajul și bucuria de a trăi (Berbec), numai după ce am avut curajul să mă privesc prin ochii tăi (balanță), să mă las dezbrăcat de prejudecăți, aparențe, atașamente și să stau gol în cel mai firesc firesc. ”Eu sunt!” spune Berbecul. Dar nu poate fi întreg până nu experimentează pe ”eu sunt” din ochii și sufletul celuilalt. Așa, ar fi rămas un singur om pe lume și acela ar fi fost berbec.

Balanța este semnul parteneriatelor și are nevoie de interacțiunea cu celălalt pentru a putea experimenta trăirea. Cea mai mare frică a balanței este de singurătate și de multe ori există tendința de a se lega de altul, de a-l înlănțui chiar, în cel mai egoist mod. De aceea, o lună plină în balanță aduce în prim plan relațiile, modul în care interacționăm cu ceilalți și este un bun prilej pentru a cere conștientizarea și eliberarea de tiparele negative relaționale. Este de meditat asupra modului în care putem trăi libertatea deplină în relație cu ceilalți, oferind și primind iubire, fără a simți lanțurile celuilalt. Nu mă duc mai departe cu detalii tehnice, dar propun de această lună plină, extrem de intensă, câteva sugestii:

• Priviți-vă în ochi! Pe voi înșivă, în oglindă, colegii, oamenii din trafic, partenerii, copiii, animalele de companie. Priviți-vă în ochi și conștientizați vulnerabilitatea dar și bucuria și curajul care se nasc din aceasta.
• Meditați asupra relațiilor din viața voastră: cum pot iubi fără să înlănțui? cum mă oglindesc în celălalt? cât de vulnerabil îmi dau voie să fiu? cât de liber mă simt în relații? cât de atașat mă simt? cât de mult dau vina pe celălalt? cum și cât îmi asum responsabilitatea în relații? există tipare pe care tind să le repet? Ce au la bază? Simt armonie și echilibru în relația cu ceilalți? Etc.
• Identificați acele relații sau situații în care se manifestă dezechilibre. Tendința este întotdeauna să dăm vina pe celălalt. Dar niciodată nu e despre celălalt. Când îl privesc pe celălalt în ochi, de aproape, acolo, în ochii lui, sunt eu. Întotdeauna Eu! Așa că extercițiul ține de a înțelege în ce sens Eu am atras și trăiesc acel dezechilibru, cum pot folosi spre creșterea mea această experiență? Cum pot străluci plenar trăind această experiență dificilă?
• Fiți recunoscători oamenilor din viața voastră. Vizualizați acele persoane cu care aveți relații dificile, trimiteți binecuvântări, iertare, recunoștință pentru alegerea lor de a face parte din evoluția voastră în ipostaze mai puțin plăcute. E mult mai greu de dus acest rol.
• Eliberați în energia lunii pline toate tiparele relaționale disfuncționale, atașamentele, fricile, posesivitatea, gelozia, etc. Eliberați de bună-voie și va fi mai ușor. Saturn și Pluton vor aprecia și vor fi mai blânzi.

Să ne fie de bine! Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând și să mărturisim Iubirea de sine și de celălalt! Nu există Eu fără celălalt și nici Noi fără Eu.

Happy full moon!