Este vremea rezoluțiilor de an nou. Deși eu simt să mai rumeg un pic. Dar vreau să vă scriu despre câteva gânduri ce-au răsărit în aceste prime zile ale anului.
Privește de sus!
Am ieșit la zăpadă pe dealurile dimprejurul Clujului. În natură găsim mereu răspunsuri la întrebările existențiale și ghidare prin hățișurile vieții. Când stai pe coama unui deal înalt sau a unui munte și privești de departe totul, poți experimenta perspectiva detașată și cumva ai mai mult curaj să gândești măreț. Când privești de sus vezi mai ușor calea, obstacolele devin mici și vezi și cum pot fi ocolite/depășite. E ca și cum am avea dintr-o dată revelația hărții comorii ascunse. De-acolo, din vârf de deal, se vede mai bine traseul către comoară, totul devine mai clar și mai ușor de dobândit.
Așa că înainte de a trasa direcțiile pentru noul an, un exercițiu care poate aduce mai multă lumină este acela al privitului de sus sau de la distanță.
Tunelul de gheață
Am găsit pe unul dintre dealuri un tunel de zăpadă înghețat în care copiii s-au strecurat ca în pântecele unui șarpe și au început să se joace de-a nașterea. Tunelul era curbat și îngust și era oarecum anevoios să treacă dintr-o parte în alta, fiind nevoie de un fel de contracții care să-i împingă spre ieșire. Se zvârcoleau cu bucurie și se străduiau să se împingă afară iar când în sfârșit reușeau, chiote de râs le luminau chipurile. În burta șarpelui erau vreo două ferestruici prin care copiii întrezăreau câte ceva din universul din afară și își făceau curaj. Mi s-a părut o metaforă extraordinară pentru începutul unui an. Asta facem și noi de fiecare dată când ne avântăm într-o nouă aventură. Prin mici ferestre ale intuiției prindem din zbor bucuria reușitei. Dar până acolo suntem înghesuiți, limitați, înghețați în corsetul limitelor autoimpuse și avem de muncit, de dat din coate și de împins din picioare pentru a ne propulsa înainte și a ieși la lumină. Pentru că orice tunel are o luminiță la capăt. Este o renaștere la care ne invită fiecare sfârșit în care stă începutul. Iar când ne setăm intenții pentru noul drum este important să avem mereu în vizor reușita pe termen lung dar să luăm în calcul și perioadele dificile care ne vor strâmtora entuziasmul pe parcurs. Sunt acolo doar ca să ne facă mai puternici, în nici un caz să ne oprească din drumul nostru către reușită.
Urme prin zăpadă
Cine nu a trăit vreodată bucuria de a face primii pași prin zăpada neatinsă? I-am privit pe copii cu cât entuziasm se avântau spre locurile neumblate, le-am admirat curajul de a păși acolo unde zăpada era mai mare, bucuria cu care priveau urmele lăsate de pașii lor ca și cum ar fi realizat cel mai măreț lucru. Următorul nivel a fost să facă îngeri în zăpadă și să scrie pe lacul înghețat, nins și încă neatins. Lumina din ochii lor admirându-și opera, încântarea cu care ne chemau să vedem ce au făcut ei ca și cum ar fi construit o catedrală m-au făcut să mă întreb când uităm să ne bucurăm de urmele lăsate prin zăpadă? Și mai ales de ce uneori încetăm să mai vrem să lăsăm urme? E important să fim conștienți de faptul că atâta timp cât respirăm, facem urme. Și este bine să ne bucurăm de acest proces și să ne străduim în el ca și cum am construi o catedrală, pentru că nu știm cine va intra cândva în ea și va găsi resurse pentru a face mai departe urme în zăpadă. Asta implică deopotrivă entuziasm dar și asumare și responsabilizare. Când setăm intenții să intuim și care vor fi urmările acțiunilor noastre și să dăm mereu un sens mai înalt țelurilor noastre. Să țintim către îngeri.
Avem așadar trei exerciții:
- Privește de departe pentru ca intențiile tale să capete grandoare și astfel să îndrăznești mai mult
- Ai curajul să renaști, intră în tunel, chiar dacă e îngust, în capătul celălalt e lumină
- Fii conștient de urmele din zăpadă – suntem creatori, fiecare dintre noi lasă ceva în urmă. Să ne asumăm asta!
Poimâine este lună nouă în Capricorn și energia Saturniană ne poate ajuta să abordăm cu toată responsabilitatea construcția noului an.
Așa că … Pârtieeee! Și an nou cu reușite și bucurii!
Ana-Maria Negrii 