Aceasta este întrebarea acestei eclipse parțiale de soare. De unde vin, care este moștenirea mea, cum o onorez? Și încotro merg, ce vreau să las în lume, cum vreau să îmi pun amprenta asupra lumii prin care călătoresc?
Leul este un semn axat pe individualitate, conștient de sine și de puterea sa, dornic să strălucească și capabil să conducă. Iar când nu-i iese, poate manifesta și aspecte precum egocentrism, dramatism, teatralitate de doi lei. Un leu este vizibil, nu-l poți trece cu vederea, nu ai cum. Fiecare dintre noi are pe udneva prin hartă Leul și îl manifestă într-un anumit sector al vieții. Însă luna nouă de astăzi ne invită să reflectăm la cum ne manifestăm individual în viața socială, în interacțiunile cu ceilalți – ce fel de Leu sunt când ies din casă?
Sunt individ într-o mare de oameni – uneori acțiunile mele trec neobservate și mi se pare că oricum nu contează așa de mult, alteori îmi dau mai multă importanță decât e cazul. Oricum ar fi, ființarea mea aici lasă urme – unele marcante, care schimbă poate istoria unui popor, altele mai puțin, atingând doar trecător situații de viață aparent mărunte. De cele mai multe ori privesc în exterior și mă măsor raportându-mă la ceilalți – sunt mai bun ca unii și mai am de crescut în raport cu alții, pe unii îi admir și îi valorizez, pe alții îi disprețuiesc și mă distanțez de ei. În final, nu pare să conteze așa mult, de vreme ce mă pierd în mulțime. Și dacă, de fapt, contează? Dacă fiecare gând, intenție, cuvânt, gest, acțiune a mea este cât tot universul? Dacă aș privi mai mult înspre mine și mi-aș asuma mai mult responsabilitatea pentru viața mea? Dacă aș înceta să mai caut responsabili în afara mea și aș începe să gândesc și să acționez ca și cum de mine ar depinde în fiecare zi bunul mers al vieții și pacea în lume? Dacă…
Știți povestea cu OUL? Mi se pare că cel mai bine se potrivește acestei eclipse parțiale de soare în Leu. Așadar, cine sunt eu în lume? Cât de mult îmi asum propriul destin și ce anume ar trebui să transform în viața mea astfel încât să servesc umanității în cel mai înalt grad? E clar deja că invidia, ura, agresivitatea, atașamentele, pasarea responsabilității, egoismul, nesfârșita dramatizare sau pierderea în mulțime nu au funcționat până acum. Altfel, nu ne mai puneam așa întrebări de luna aceasta nouă și nu mai citeam ce citim pe siteurile de socializare. Deci, cum putem face altfel? Ce altceva putem testa? Ce atitudine nouă merită testată și aplicată pentru a crea o nouă lume? Fiecare lună nouă invită la crearea unei lumi noi – în fiecare dintre noi și, astfel, împrejurul nostru. Leul este un semn al creativității – ce fel de om nou vreau să creez astăzi?
Păi, un sfânt probabil. Toți ne dorim să creăm o lume ideală și să fim imaculați și strălucitori ca sfinții și în mintea noastră, uneori chiar suntem. Dar atât timp cât, privind în afară, vedem scârbe, javre, hoți, criminali, nesimțiți, urâți, diformi, etc., înseamnă că imaculatul din mintea noastră mai are nevoie de niște retușuri. Așa că da, vreau să evoluez și vreau să devin imaculat, dar astăzi înțeleg că mă iluzionez nespus crezând că pot face asta fără să văd și să conștientizez mai întâi scârba din mine, leneșul din mine, nesimțitul din mine. Autentic. Dacă vreau să fiu autentic, renunț să mai vopsesc gardul și încep să lucrez cu leopardul din interior. Mă întorc înspre mine și încep să transform mâța leșinată într-un Leu asumat, conștient, puternic, autentic și pregătit să își ia destinul în propriile mâini. Puterea din interior trebuie căutată acum și cum în astrologie Leul este asociat cu Inima, ce-ar fi să ne mai întrebăm inimile de sănătate? Mă gândeam aseară că de obicei, la lună nouă, îndemn la acel ritual de scris intenții, dar acum am simțit că de fapt, acele intenții sunt deja scrise în inimile noastre, venim cu ele, sufletul nostru le cunoaște și o vreme le știm și noi, însă le uităm cu timpul. Acum, la această minunată lună nouă în Leu, zic să ascultăm. Să ASCULTĂM! Cum ne bate inima, pentru ce, pe cei căi ne-ar duce ea dacă am asculta-o, ce șoptește acolo neobosit, la ce tresare, ce o entuziasmează, ce o face să danseze, să râdă, să se bucure, să se joace? Acum putem face scriere după dictare, ascultându-ne inima. Așa că da, să facem ritualul lunii noi, să aprindem o candelă, să zicem o rugăciune, să respirăm și să stăm o vreme în liniște ascultând. Și când inima începe a povesti, abia atunci să scriem ce ne dorim să creăm în acest nou ciclu lunar. Oare în ce lume am trăi, dacă am vorbi cu inima curată și dacă am înlocui forța prin compasiune? Some day…
Așadar, câteva teme de gândire pentru această eclipsă:
- Cine sunt eu în lume?
- Cum îmi aduc contribuția?
- Cum și ce pot transforma la mine, în atitudinea mea, astfel încât să creez o nouă realitate?
- Sunt conștient de valoarea mea, de puterea mea și, deopotrivă, de întunericul din mine?
- Îmi ascult cu adevărat inima?
- Ce realitate vreau să creez?
- Îmi conduc destinul sau mă las dus de valuri și dau vina pe ceilalți?
Este important în perioada următoare să fim foarte atenți și conștienți de gândurile noastre, de ideile repetate, de modul în care ne canalizăm energia. Visele pot deveni și ele căi de a primi mesaje. Este acum un timp în care, cu puțină prezență, putem să ne conectăm cu ușurință la inteligența universală și putem accesa informații importante pentru devenirea noastră. Să fim treji! Să stăm drepți și să luăm aminte! Și apoi să punem în practică cu responsabilitate și asumare.
Pace, lumină și iubire să se răspândească peste tot în lume!
Ana-Maria Negrii 