La capătul celălalt al iertării – Lună nouă în Rac, Iulie 2018

Cerul este negru. Și apasă pe noi. Afară e liniște adâncă, acea liniște de dinainteaf2d3c518f6cb5a0896341df1816d9670 furtunii. Din când în când, câte un tunet anunță furia ce va să se dezlănțuie în curând. ”Mă pelie tunetul” – strigă Ana mică, ”mă pelie și pe mine” – îi răspund în gând. Furia naturii ne sperie, pentru că este în afara controlului nostru. Și începe! Un pic, doi, trei și deodată nu se mai vede nimic, ploaia curge șuvoi, se revarsă peste străzi bulbucind, ca și cum cerul s-ar cere eliberat de greutatea norilor pe care îi poartă, iar pământul s-ar cere spălat, împrospătat, înnoit. Nu poți opri ploaia. Nu poți nici să o pornești. Dar îmi amintesc că atunci când eram mică, mamaia aprindea mereu lumânare de la înviere când erau furtuni mari și ne rugam ca ploaia să fie vindecătoare, să nu fie cu gheață, să nu facă stricăciuni.  Mai târziu, am văzut că și atunci când e cu stricăciuni, viața găsește cumva o cale să continuie și chiar să înflorească mai bogat. Gata! Iată lumina! Se face iar liniște, dar acum e o liniște luminoasă, culorile sunt mai clare, mai vibrante, atmosfera prăfoasă a orașului a fost înlocuită de un aer curat, împrospătat de ploaia care a spălat , dezlănțuită, totul în calea ei. Și Soarele este iar stăpân și trimite iar lumină și căldură ca o binecuvântare peste natura zburlită de furtuna furioasă.

”Privește natura în profunzime și vei înțelege totul mai bine!” – Albert Einstein

Așa e această Lună nouă din Rac, ca o ploaie de vară furtunoasă, zgomotoasă, rapidă, dar și purificatoare și aducătoare de lumină.

La Lună nouă, Soarele se întâlnește cu Luna, se îmbrățișează, se întrepătrund și nasc un prunc nou – luna care urmează. De cele mai multe ori, Luna tinde să treacă neobservată, arsă de Măria Sa, Soarele, care e atât de plin de sine și pus pe treabă încât cu greu își poate reține razele luminoase și arzătoare. Însă, uneori îi vine rândul și Lunii să iasă în prim plan și să își arate chipul argintiu și oarecum trist către locuitorii pământeni, luându-i fața strălucitorului Soare. Așa se întâmplă acum la eclipsa parțială de Soare.

Emoții.

În astrologie, Luna e stăpâna apelor și cum apa este viață, în culturile străvechi (în care oamenii chiar priveau natura ca să înțeleagă) îi erau dedicate multe ritualuri legate de fertilitate. Tot ceea ce se dorea a crește era săvârșit la puțin timp după luna nouă, să sporească o dată cu ea. Oamenii își organizau viața, urmărind ciclurile naturii, mersul stelelor pe cer și, mai ales, Luna, deși nu știau că suntem 75% apă, așa cum a fost demonstrat științific mai târziu. Pesemne că au intuit ei ceva. Și Luna, și apa, ca element, sunt asociate emoțiilor, lumii subconștientului, trăirilor interioare, inconștientului, intuiției, principiului feminin, mamei, maternității, imaginației creatoare, etc. Acum, dacă noi suntem 75% apă, apele sunt mișcate de Lună și Luna ține de lumea noastră emoțională, rezultă că 75% din ceea ce suntem și din ceea ce ne mișcă sunt emoții. Și deși ne străduim să luăm decizii bazate pe logică, pe argumente științifice, pe rațiune, impulsul emoției de moment se dovedește a fi cel care câștigă de cele mai multe ori, chiar și atunci când nu vrem să recunoaștem. Lumea aceasta a emoțiilor a fost mult timp negată, neglijată, subestimată, mai ales în ceea ce privește emoțiile așa zis negative. Am crescut fiind învățați că plânsul e rușinos, că tristețea nu e ceva ce ne dorim, că furia se pedepsește sau că dezgustul este interzis, obligați fiind să mâncăm tot din farfurie, de-a valma, fie că ne place sau nu. Am ajuns astfel să ne agățăm de urechi un zâmbet forțat și să răspundem mereu cu ”bine” atunci când suntem întrebați de sănătate, negând toate tristețile, amărăciunile, supărările interioare și străduindu-ne din răsputeri să ne prezentăm bine în fața lumii. Se întâmplă și invers, să nu avem curajul să ne strigăm bucuria și entuziasmul, că nu e frumos sau că e prea frumos să fie adevărat și sigur va urma ceva rău, dacă te bucuri prea tare. Sau să nu ne declarăm iubirea ca să nu fim luați de fraieri, sau să nu iertăm ca să nu trecem de proști. Și așa ajungem să fim un fel de furtuni umblătoare, cu nori imenși pe cerul sufletului, cu tunete și fulgere răzlețe. Și să privim iar natura – ce se întâmplă cu norii când sunt prea plini? Le vine vremea să se reverse și cu cât au acumulat mai mult, cu atât mai furioasă e furtuna. Așa și noi. Când nu ne plângem tristețile la timp, dăm în depresie. Când nu ne exprimăm nevoile și sentimentele, ajungem să izbucnim agresiv și să ne certăm sau chiar să plecăm din relații. Când înghițim tot felul de chestii care nu ne plac, mai devreme sau mai târziu, vine vremea indigestiei și vomităm tot ceea ce am băgat în noi împotriva voinței.

Simțire.

Această Lună nouă în Rac ne invită să ne împrietenim cu emoțiile noastre, să revenim la a ne asculta intuiția, să ne deschidem spre lumea noastră interioară și să-i redăm locul pe care îl merită. Este multă apă și mult pământ în harta astrală a momentului, iar luna nouă are loc în casa I, a corpului fizic, așa că este posibil ca multe din mesajele acestei lunații să le primim prin propriul corp, de aceea este important să fim atenți la ce afecțiuni s-au declanșat de curând, ce senzații apar în corp, ce nevoi ne sunt semnalate. Fiecare dintre acestea are un mesaj pentru noi, unul care ține de emoțiile noastre neascultate. Trupul este trecător, dar atât cât trăim într-o viață este templul sufletului nostru și este important să îl onorăm, să-l îngrijim, să-l păstrăm curat și într-o formă cât mai bună. Exercițiile de împământare sunt recomandate acum și în următoarea perioadă, pentru că ne ajută să ne armonizăm cu energia pământului și astfel să ne reintegrăm în ciclul firesc al naturii, declanșând în noi procese de purificare, echilibrare, reînnoire. E important să stăm în corp – este forma fizică a emoțiilor noastre. Să-i ascultăm senzațiile, nevoile, durerile. Să ne vedem și să ne acceptăm emoțiile. Cu cât mai deschiși suntem pentru asta, cu atât mai ușor. Orice formă de evadare (prin vicii – băutură, mâncare, substanțe) sau negare (orgoliu) ne poate duce în situații în care să fim forțați să luăm la cunoștință de lumea noastră emoțională prin boală, pierdere, crize și provocări.

Câteva recomandări pentru împământare:

  • Plimbările în natură, departe de aglomerația orașului – la pădure, la țară, la munte, pe malul râurilor, lacurilor, la mare.
  • Mersul desculț – să facem din mersul desculț o meditație. Să umblăm ca și cum am săruta fruntea Mamei Pământ, închidem ochii și simțim cum prin tălpi îi dăm ei toate supărările și ea cu iubire le purifică, le transformă și ne încarcă apoi cu energie nouă, vie.
  • Consumul de rădăcinoase – morcov, pătrunjel, păstârnac, sfeclă roșie, cartofi, etc. – tot ceea ce crește sub pământ ajută să ne armonizăm cu frecvența acestuia.
  • Pietre și cristale: în general cele negre, roșii sau închise la culoare ajută la împământare: turmalina neagră, obsidian, coral roșu, hematit, etc.
  • Posturi Yoga: Muntele, Copacul, postura copilului sau postura câinelui. Sau se pot găsi pe Youtube video-uri cu sesiuni yoga de împământare, de exemplu: Grounding into gratitude sau Root practice de pe canalul Yoga with Adriene.
  • Exercițiile fizice și orice formă de grijă față de propriul corp țin de a ne împământa, de a ne așeza în trup și a rămâne centrați în fața oricăror furtuni.

Când suntem așezați în noi înșine, găsim altfel căi de a lucra cu emoțiile și lumea noastră interioară și reușim mai ușor să dăm ascultare mesajelor corpului.

Mesaje putem primi și prin vise, meditații sau ca răspunsuri la rugăciuni – ”cere și ți se va da”. În perioada următoare (săptămâni sau luni) putem trăi multe momente de conștientizare, multe tipare inconștiente pot ieși la suprafață spre vindecare. Deci, să fim treji și dispuși să lucrăm cu subconștientul nostru!

Podul de piatră s-a dărâmat. A venit apa și l-a luat. 

Luna în conjuncție cu Soarele în Rac formează un aspect de opoziție cu Pluton din Capricorn și oricât am încerca să îndulcim situația, criza tot criză rămâne. Este posibil ca în perioada următoare așa să experimentăm viața – sub formă de crize – de identitate, emoționale, relaționale. Pluton este asociat cu moartea și transformarea, cu pulsiunile și pasiunile intense și mesajul lui pare să semene cu acele puhoaie pe care le-am văzut zilele acestea prin lume, măturând în calea lor case, mașini, vieți întregi, cu o ușurință de-a dreptul înfricoșătoare. Dar Pluton este asociat și cu Voința Divină și în acest context în care este implicată și axa destinului (a nodurilor lunare), crizele și eventualele pierderi sunt legate de ceea ce trebuie eliberat sau transformat pentru că nu ne mai este util, benefic pentru propria evoluție. Putem să ne lăsăm în această voie și să curgem cu apa care duce totul la vale sau putem să o ținem pe-a noastră și să sfârșim prin a fi înghițiți de puhoi. Exercițiile de renunțare sunt bine de făcut în perioada următoare, mai bine de bunăvoie, decât cu forța.

Vom face altul pe râu în jos, altul mai trainic și mai frumos. 

Pe axa Rac (Lună, Soare) – Capricorn (Pluton, Lilith), valorile implicate țin de familie, cămin, tradiții, trecut, nevoia de securitate, iar acest moment de lună nouă poate fi contextul potrivit pentru a ne elibera de influența nefastă a trecutului prin iertare, eliberare, transformare a modului în care ne raportăm la acesta, conștientizând binecuvântările ascunse în experiențele negative. Nu putem merge înainte, nu ne putem împlini destinul, atât timp cât păstrăm resentimente față de părinții noștri, de bunici sau de noi înșine. Când iertăm celuilalt și mai ales nouă înșine, deblocăm energie stagnantă, facem loc minunilor să intre în viața noastră. Uneori nu înțelegem de ce nu reușim să depășim anumite limite și nu realizăm că nu avem cum pentru că ținem vasul plin cu altceva și nu mai încape nimic în el. Cu cât mai mult spațiu facem, cu atât mai multe miracole se pot întâmpla apoi. Așa că să iertăm de șaptezeci de ori câte șapte.

”Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.”  –  Luca, 7: 41-43

Și da, ne întâlnim acum cu fantome ale trecutului dar nu pentru a rămâne acolo, în trecut, ci pentru a transforma atitudinea noastră față de acesta. E ușor de zis, greu de făcut, dar nu imposibil. De exemplu, dacă am avut un tată abuziv, dependent și agresiv, mă pot considera nefericită mare parte din viață și pot da vina pe el pentru nereușitele mele, pentru agresivitatea mea, pentru propriile mele abuzuri. Și într-o zi am șansa să cunosc un Om care mă întreabă: ”I-ai spus vreodată tatălui tău – Te iubesc?” – ”Nu, nu i-am spus, dar nici nu merită.” Și totuși, într-o altă zi aleg să-mi calc pe orgoliu și merg la tata și îi spun: ”Te iubesc! Așa nașpa și distrus cum ești! Te iubesc! Și te iert! Că atât ai știut, atât ai putut, nici tu nu ai fost iubit mai mult. Uite, te iubesc eu, na! Să fie primit!” Și, iată! Tatăl se vindecă și nu mai bea și se smerește și îi pare rău. Și relația cu el se transformă și dintr-o dată nu mai vreau să moară ca să scap de el, vreau să stea aici cu noi, să ne mai bucurăm de ceea ce ne-a mai rămas. Și trec anii și apoi, într-o zi cu soare plină se întâmplă un alt miracol – tata îmi spune: ”te iubesc, măi, copilule!” Și eu încep să plâng și simt că asta e tot ce contează – Iubirea! Aceasta ne rămâne la final și ea are puterea să transforme întunericul în lumină.

iertare-pc483pc483die.jpg

Așa că, acum, la această Lună nouă în Rac, semn al familiei, legat de trecut și de copilărie, setați-vă intenția de a ierta, de a face pace cu trecutul și iertați din toată inima, tot! Să nu rămână nimic. Ca să vă puteți umple cu lumina divină și să străluciți cu toată iubirea din voi. Credeam că e greu să ierți, dar nu e. Numai încercați și veți descoperi o nouă adicție, dar una care vindecă. Lăsați apa iertării să spele tot ceea ce ați păstrat ca reziduuri emoționale, lăsați-vă purificați. Beți multă apă în perioada ce urmează, faceți băi cu sare, mergeți la înot, tot ce ține de relația cu apa poate aduce curățare și echilibru emoțional. Racul guvernează stomacul, neiertările îmbolnăvesc stomacul, îl macină, îl chinuie. De văzut dacă nu cumva iertând, se vindecă și amărâtul de stomac. Give it a try!

Voință.

Așadar, purificăm, iertăm, eliberăm, echilibrăm și ne armonizăm cu emoțiile noastre, aruncăm un ochi în subconștient și poate înțelegem câte ceva din ce ne mișcă în interior. Și așa, bătuți de toată furtuna aceasta, cu fața umedă de la lacrimile neplânse ani de zile dar cu ochii senini, curați, ne pregătim apoi de eclipsa lunară de la sfârșitul lunii, când vom sta față în față cu Soarele nostru, cu propria putere și vom îndrăzni să ne manifestăm voința spre a crea un nou Eu, pregătit pentru o nouă viață, una plină de iubire și sens.

Intenții.

La această lună nouă, putem pune la crescut intențiile de iertare, de făcut pace cu trecutul, de conectare cu corpul nostru emoțional, de vindecat relațiile din viața noastră prin conștientizarea propriilor limite și a modului în care le proiectăm spre ceilalți, de aliniere la planul divin, de lăsat în voia Domnului, cu încredere și credință. Să cerem să ni se arate la ce avem de lucrat și să cerem puterea de a accepta și a ne deschide spre transformare.

Și Doamne ajută! Întinde aripile și sari! Fă saltul de credință!

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.