Le privesc de departe și mă minunez cât sunt de frumoase. Cu părul lung, străbătut de fire albe, despletit sau strâns într-un coc ciufulit, cu fustă până în pământ, rochie sau pantaloni, cu copil atârnat de gât sau nu, cu ochii calzi și chipul luminat de zâmbete. Femei minunate, reunite într-o seară caldă de vară, într-un cerc întreg ce promite ritmuri de dans. Le ajung din urmă și le admir pe fiecare. Una e Vraciul, femeia vindecătoare ce știe să culeagă buruieni, să fiarbă ceaiuri și să ne zică la ce-s bune una, alta. Alta e un fel de Șaman, dar nu știe încă. Îi e frică să afle și tot amână momentul. Acum e dedicată copiilor, dar în ea crește o forță nebănuită. Cealaltă e o Dansatoare plină de viață și de farmec cu rădăcini adânc înfipte în pământ și brațele deschise să cuprindă în ele cerul. Și mă gândesc și la zâna rămasă acasă. Ea nu a ajuns azi. Zâna cu acul, ce-și pune harul și priceperea în slujba celorlalți, creând jucării și hăinuțe meșteșugite cu drag. Atunci când n-o mănâncă zmeii ei de vie. Tribul meu. Îmi place gândul acesta. Pentru prima dată după multă vreme simt că nu mai trebuie sa demonstrez nimănui nimic, că nu trebuie să mă întrec cu nimeni. Și ele sunt la fel de sensibile și vulnerabile ca și mine. Și nu se tem să o arate. Și sunt și puternice, curajoase, autentice. Și nici asta nu se tem să arate. Vorbim despre copii, bărbați, dans, bere, menstruație, zodii și stele. Împărțim o bere de ghimbir și ne bucurăm de răcoarea serii. Dansul se lasă așteptat dar mie mi-e drag de ele și gust fiecare clipă. Mă gândesc că așa ar trebui să fie. Așa făceau pe vremuri femeile – se reuneau în cercuri, își povesteau bucuriile și ofurile, se descărcau și se încărcau împreună. Se hrăneau una pe cealaltă cu energie vindecătoare și împreună susțineau comunitatea cu puterea creației. Inspir adânc și îmi încarc sufletul cu bucuria acestor momente. Vom reveni apoi la ritmul vieții de fiecare zi – grijit copii, gătit, hrănit, trăit – și va fi mai ușor știind ca între noi sunt întinse fire invizibile de lumină și iubire. Până nu demult mi se păreau tare copleșitoare toate îndatoririle acestea de mamă și de femeie cu treburi pe-acasă. Dar am înțeles că există un anotimp pentru toate și acum e timpul pentru asta. Și să ai un trib al tău, de femei minunate cu care să împărtășești din bucuriile și nevoile zilelor lungi, nesfârșite de vară, când copiii nu merg la școală și simți că răbdarea e pe terminate, e o mare binecuvântare.
Mulțumesc, femei minunate! Mulțumesc tuturor femeilor conștiente, prezente, vii, autentice, sensibile, fragile, vulnerabile, puternice, temerare, vulcanice, blânde, vesele, emoționale. Vă mulțumesc și vă iubesc!
Ana-Maria Negrii 