Ana-Maria Negrii

Aşadar, cum vă simţiţi azi, de eclipsă? Da, ştiu, „la tăţi ni-i greu”.

Ştiaţi că până să evolueze ştiinţa, oamenii şi-au creat tot felul de credinţe şi superstiţii legate de eclipse? Am găsit şi am adunat câteva şi le pun aici pe blog să ne bucurăm de ele. Superstiţiile sunt fascinante când te gândeşti la imaginaţia omului şi la capacitatea acestuia de a găsi metode ingenioase prin care să-şi explice realitatea exterioară.

Cea mai veche şi cea mai răspândită explicaţie asupra acestui fenomen este aceea că un animal fioros foarte mare înghite Soarele. Acest concept s-a păstrat mult timp la slavi, turci, popoare africane şi asiatice. În secolul trecut când un european încerca să prezinte, unui stareţ dintr-o mănăstire budistă, argumentele ştiinţifice cu privire la eclipsele de Soare, tibetanul i-a raspuns:„Asta se întâmplă pentru voi, europenii, dar noi ştim prea bine că un câine negru al cerului muşcă din Soare”. Explicaţia privită ca simbol are partea ei de adevăr. Eclipsele au creat, de-a lungul istoriei, faimă unor conducători sau unor situaţii. Este cazul lui Mahomed a cărui naştere a coincis cu o eclipsă totală de Soare, iar suprafaţa atinsă de conul de umbră reproducea arealul de mai târziu al religiei musulmane.

Eclipsa a fost asociată şi cu conceptul de Sfârşitul Lumii. Aşa s-a întâmplat în jurul anului 1000 care indica, după proaste profeţii, Sfârşitul Omenirii. În lipsa oricărei schimbări, Sfârşitul Lumii a fost reprogramat pentru anul 1033 când s-a produs o eclipsă de Soare, pe data de 23 iunie. Un cronicar de atunci consemna: „Astrul de lumină (Soarele) căpătase lumina şofranului; privindu-se unii pe alţii, oamenii se vedeau galbeni ca morţii, uimirea şi spaima cuprinse sufletele tuturor şi fiecare credea că trăieşte ceasul cel din urmă”. Această situaţie nu a durat prea mult, iar oamenii şi-au reluat viaţa agitată şi plină de griji ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Explicaţia celor care anunţaseră Sfârşitul a fost foarte clară: iertarea divină.

Iată o serie de superstiţii răspândite de jur împrejurul globului:

– ţipetele şi strigătele răsunătoare erau mijloace prin care oamenii din Roma antică încercau să alunge demonii care îşi aruncau umbra asupra discului solar.

– în multe regiuni ale lumii, se credea că eclipsele apar atunci când soarele este atacat de malefice fiinţe mitologice: o broască uriaşă – în Vietnam, un jaguar – în America latină, un dragon – în Asia, un vârcolac – în România.

– în mitologia străvechii Chine, eclipsa era provocată de un dragon sau de un câine mitic care înfuleca o bucată din discul solar, fiind văzută ca o prevestire rea, anunţând o catastrofă naturală sau moartea unui împărat. De altfel, cuvântul chinezesc pentru eclipsă – “chih” -, este echivalent cu verbul “a mânca”. Pentru a salva Soarele şi a alunga dragonul chinezii trăgeau spre cer cu tunurile de pe navele marinei militare, obicei păstrat până în secolul XIX.

– în mod asemănător, în Etiopia, se face cât mai mult zgomot şi se practică diverse ritualuri în scopul reîntoarcerii Soarelui pe cer, eveniment sărbătorit apoi prin sacrificii de animale.

– în Egiptul antic, eclipsa solară era considerată drept un efect al luptei dintre zeul şarpe Apophis şi zeul soarelui Ra, în care cel dintâi ajungea să triumfe. Pentru a readuce Soarele pe cer, faraonul (descendent direct al Soarelui) mergea în jurul templului lui Osiris până când eclipsa înceta.

– în India, oamenii încă mai cred că aerul devine vătămător atunci când Soarele este acoperit de Lună. Pentru a nu fi otrăviţi de atmosfera din jur ei ţin un post de 12 ore, timp în care nu se implică în activităţi periculoase şi se roagă. Acelaşi lucru se practică şi în timpul eclipselor de Lună, dar perioada de post durează numai 9 ore. Pentru a se purifica de efectele necurate ale eclipsei de Soare, hinduşii se îmbăiază apoi în Gange.

– în Japonia, fântânile erau acoperite pentru a le feri de otrava ce putea să cadă din cerul întunecat. În perioada unei eclipse de Soare, se agăţa o amuletă (cu o piatră preţioasă aleasă în funcţie de conjuncturile astrale) într-un arbore sakura, compensând astfel lipsa luminii Solare.

– deşi vestiţi datorită cunoştinţelor lor astronomice, oamenii din Mesopotamia aprindeau făclii in timpul eclipselor solare, încercând astfel să readucă focul Soarelui.

– băştinaşii din insula Jawa rămân închişi în case şi nu îndrăznesc să se aventureze afară.

– în timpul eclipselor de Soare, femeile însărcinate din Mexic şi din alte zone din America Latină, obişnuiesc să poarte chiloţi de un roşu aprins, la care se ataşează un ac de siguranţă. Este vorba despre o tradiţie originară din vremea incaşă şi mayaşă când se credea ca o eclipsă de Soare poate provoca probleme la naştere; în alte regiuni, femeile gravide nu au voie să cosească, să taie legume şi zarzavaturi, pentru a nu da naştere la copii cu malformaţii.

– musulmanii apelează la Allah în timpul eclipselor de Soare şi de Lună, întrucât acestea sunt semne ale zilei de Apoi, aşa cum se spune în Coran.

– eschimoşii credeau că în timpul unei eclipse, Soarele pur şi simplu şi-a părăsit locul său din cer pentru a rezolva unele probleme pe Pământ.

– în folclorul românesc, eclipsele sau “întunecimile” de Soare au loc din cauza păcatelor oamenilor. Evenimente astrale temute, eclipsele sunt interpretate drept semne rele, prevestitoare de necazuri, molime sau secete.

– cea mai frumoasă şi mai impresionantă explicaţie asupra acestor fenomene a fost dată de locuitorii unor insule din Pacificul de Sud pentru care eclipsele reprezentau sărutul Soarelui cu Luna.

Mai ştiţi şi alte superstiţii? Scrieţi-le într-un comentariu!

Surse: www.mirabilys-magazin.ro ; www.coser.ro