Ana-Maria Negrii

Într-una din dimineţile trecute omul meu îmi povestea ceea ce visase – un potop de care se străduia să se refugieze alături de diverse personaje feminine – fiica, nevasta. În timp ce-l ascultam mi-a sărit gândul direct la eclipsa ce se pregăteşte să ne „copleşească” asemenea unui potop, pentru că Luna se va revărsa asupra Soarelui, subconştientul, intuiţia, oceanul va pune în umbră voinţa, focul, conştiinţa.

Am tot urmărit zilele acestea articolele despre Luna nouă şi eclipsa solară care se vor desfăşura în Peşti, în noaptea dinspre 8 spre 9 Martie şi m-am simţit copleşită. Aşa că am zis că le iau pe rând. Mai întâi m-am ocupat de aniversarea mea şi am lăsat pentru astăzi studiul hărţii astrologice a eclipsei. Aşa că, azi mi-am petrecut toată dimineaţa „eclipsându-mă” şi meditând la acest major eveniment care se anunţă şi care de obicei se repetă în fiecare an, chiar de câteva ori pe an, bineînţeles cu diverse coloraturi în funcţie de zodia, casele şi planetele implicate.

Toate notiţele, gândurile, intuiţiile m-au dus astăzi la Conquest of Paradise – o călătorie iniţiatică peste un ocean cosmic plin de pericole necunoscute în care pornim cu dorinţa de a ne realiza unele din cele mai măreţe visuri, cu năzuinţa că numele noastre vor rămâne înscrise în marile cărţi ale istoriei, dar şi cu temeri şi conştienţi de faptul că acest drum ne poate costa pierderi de tot felul, poate chiar sfârşitul ne aşteaptă în imensitatea fără de sfârşit a apelor. Ştim că e posibil să nu mai revenim niciodată, ştim că vom pierde poate legătura cu unii oameni, că vom trece graniţa într-o nouă lume, un tărâm al făgăduinţei din care ne va fi poate imposibil să ne mai întoarcem şi vom plăti asta cu preţul renunţării la trecutul nostru (Nodul Sud). Întemeierea unei noi lumi presupune aproape întotdeauna renunţarea la vechi.

Aşadar, vă invit să ne imaginăm cum ne îmbarcăm pe corabia care ne va duce mai aproape de înfăptuirea unei noi lumi, una în care vom lua cu noi doar ceea ce ne face trebuinţă şi vom renunţa la bagajele (karmice) inutile.

Toată această aventură să întâmplă în imperiul apelor – Luna care eclipsează Soarele, aglomerarea de planete din Peşti, semn de apă, Neptun, simbolul Oceanului Cosmic ca maestru de ceremonii la el acasă, în Peşti, Nodul Sud (karma) prins şi el în această mândră cunună şi intensificând energiile momentului, toate par a se ridica la orizont ca valuri copleşitoare ale unui potop ameninţător care nu va mai lăsa nimic în urma lui. Doar că ştiţi că atunci când eşti în pericol de înec e musai să-ţi păstrezi calmul şi să nu lupţi cu valurile, ci să te linişteşti, să-ţi găseşti echilibrul mental şi pacea interioară, astfel încât să poţi conserva energia vitală şi să poţi găsi soluţii cu sânge rece.

Acest eveniment astral este despre acel moment din viaţa noastră în care nu ne mai mulţumim cu rutina, cu obişnuitul, cu „aşa trebuie” sau pur şi simplu cu statutul pe care îl avem şi sufletul nostru începe să caute altceva, ceva măreţ, un ideal, o dorinţă aproape imposibilă, un vis de împlinit, ceva ce pare la capătul celălalt al lumii şi aproape că nu îndrăznim să privim în acea direcţie, de teamă să nu spulberăm totul cu temerile şi necredinţa noastră. Dar ne facem curaj şi ne avântăm, vrem să urcăm în acea corabie, aproape cu inconştienţă, fără să ne calculăm riscurile, ca şi cum am avea un văl peste ochi şi singurul lucru pe care-l vedem este acel far de la capătul Universului. Noroc cu Saturn  care vine să ne aducă cu picioarele pe pământ şi ne aminteşte că ne trebuie o hartă, nişte provizii, un ochean, nişte instrumente de măsură, ceva cunoştinţe despre navigarea pe mare şi mai ales că „nici un vânt nu e favorabil, dacă nu ştii unde vrei să ajungi” (Seneca). Aşa că întrebarea momentului este – „Quo Vadis?” (Încotro?)

De obicei, Luna nouă este un moment benefic pentru plantarea seminţelor, setarea de intenţii şi dorinţe pe care ni le dorim împlinite. Acum ar fi mai potrivit să fim conştienţi de tot ceea ce „ni se arată”: vise, intuiţii, mesaje, gânduri, impulsuri, etc., să le notăm şi să le lăsăm puţin la decantat. Pentru că intensitatea energiilor este foarte mare şi există o pornire puternică de a acţiona sub impulsul de moment, de a ne îmbăta cu apă chioară, fără a avea însă asigurat un rezultat favorabil. Aşa că e mai bine să rămânem conectaţi, să le primim, dar să ne păstrăm maturitatea şi înţelepciunea şi să măsurăm înainte de a lua decizii. Astfel, visul nostru, idealul spre care tindem ar putea să se contureze mai precis şi să aibă mai mari şanse de materializare. Practic trebuie să fim atenţi la cum se completează cele două energii, a Peştilor (visare, fantezie, imaginaţie) cu cea a Fecioarei (precizie, analiză, măsură, simţ practic) şi să facem în aşa fel încât să ne folosim de ambele pentru a ne concretiza acele intenţii care ne duc mai aproape de destinul nostru (Nodul Nord din Fecioară). Influenţa acestei lunaţii se va întinde pe următoarele şase luni, deci avem timp să lăsăm puţin la decantat informaţia.

Da, este un moment intens, de obicei eclipsele sunt aşa, iar acum cu toată aglomerarea de planete din Peşti, cu aspectele dinamice dintre planete, cu Nodul Sud care ne îmbie să stăm în zona de confort sau să folosim în mod greşit energia peştilor şi să ne scufundăm în iluzie, uitare de sine, autovictimizare, pare că acest moment astral se anunţă unul destul de provocator. Şi cred că ceea ce ne poate salva este energia mutabilă a Peştilor, a Fecioarei, a Săgetătorului în care şade Saturn ca guvernator al ascendentului acestui moment. Să fim flexibili, să ne unduim ca apele, să curgem, să nu luăm valurile drept în piept, ci pieziş. „Viitorul este al celor adaptabili” zice un citat motivaţional. E drept, avem nevoie de maturitate, înţelepciune, gândire analitică, imaginaţie, entuziasm, forţă, curaj, etc. dar este important să ştim să le adaptăm momentului, să le folosim atunci când trebuie, să ajustăm dozele în funcţie de circumstanţe, altfel riscând să picăm în extreme şi să ne pierdem în ocean.

Aşadar, această eclipsă este una care ne pune faţă în faţă cu destinul personal, cu idealurile pe care le urmărim, cu visul care ne mână prin viaţă, întocmai ca pe eroul din poveste. Important este să ne clarificăm ce vrem, încotro vrem să o luăm, care ne sunt resursele, care sunt crezurile şi principiile pe care ne bazăm, să ne ascultăm intuiţia, chemarea sufletului şi să-i dăm curs. Dar să fim conştienţi şi de preţul ce trebuie plătit – eliberarea de iluzii, de fantasmele trecutului (Nodul Sud), vindecarea rănilor, păşirea în afara zonei de confort şi asumarea faptului că este posibil că nu ne mai întâlnim niciodată cu unii oameni, unele situaţii şi unele lucruri dragi nouă. Să evităm a intra în Valea Plângerii, ca să nu păţim ca Făt-Frumos din Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.

Dacă ne simţim pregătiţi pentru asemenea aventură, atunci, hai, sus pe corabie şi toate pânzele sus! Să ne cucerim paradisul!