Ana-Maria Negrii

„Soarele rămâne mereu acelaşi, egal cu sine însuşi, fără nici un fel de „devenire”. Luna, dimpotrivă, este un astru care creşte, descreşte şi dispare, un astru a cărui viaţă este supusă legii universale a devenirii, a naşterii şi a morţii. Ca şi omul, luna cunoaşte o „istorie” patetică, decrepitudinea sa, ca şi aceea a omului, sfârşind prin moarte. Trei nopţi de-a rândul cerul înstelat rămâne fără lună. Dar această „moarte” este urmată de o renaştere: Luna Nouă. Dispariţia lunii în beznă, în „moarte”, nu este niciodată definivă – „luna e un fruct care creşte din el însuşi”. Ea renaşte din propria sa substanţă, în virtutea propriului său destin.
Această veşnică revenire la formele ei iniţiale, această periodicitate nesfârşită, fac ca luna să fie prin excelenţă, astrul ritmurilor vieţii. Nu e deci de mirare că ea controlează toate planurile cosmice dominate de legea devenirii ciclice: ape, ploaie, vegetaţie, fertilitate. Fazele lunii au dezvăluit omului timpul concret, distinct de timpul astronomic.” – Mircea Eliade – Tratat de istoria religiilor – Luna şi mistica lunară

Scriam asta într-o postare cu ceva timp în urmă, la luna plină. Reiau acum acest pasaj, la luna nouă care se întâmplă astăzi în Scorpion.

Luna este astrul care ne influenţează cel mai mult vieţile prin devenirea ei continuă şi datorită ei, oamenii au înţeles că există viaţă după moarte. Luna este în egală măsură legată de miturile de fertilitate cât şi de cele legate de moarte, pentru că prin natura ei le influneţează pe amândouă. În astrologie simbolizează feminitatea şi maternitatea dar este legată şi de moştenirea noastră karmică, urmare a devenirii sufletului nostru de-a lungul existenţelor trăite.

În trecut oamenii erau mult mai conectaţi la ritmurile naturii şi reuşeau să se muleze cu uşurinţă după acestea, împletindu-se cu ele într-o armonie pe care acum o mai regăsim doar în creaţiile literare de inspiraţie folclorică. Pe măsură ce urbanismul a luat amploare şi noi parcă ne-am îndepărtat de înţelepciunea aceea sănătoasă a ţăranului care ştia după cum bate vântul ce vreme va fi mâine.

Îmi amintesc o întâmplare din copilărie, când, în grădină fiind, aşa, la ceas de seară, o văd pe mamaia mea că începe să ţopăie veselă şi să cânte: „Sănătate Crai nou, sănătoasă m-ai găsit, sănătoasă m-ai lăsa!”. Plină de uimire, am întrebat-o: „ce te-a apucat, mamaie?” Şi mi-a arătat Craiul Nou, ca un fir de-argint subţire, ce abia începe să ţeasă o nouă istorie pe cerul înstelat. Mi-a rămas asta întipărită bine în suflet şi uneori mă trezesc şi eu ţopăind cu veselie: „sănătate Crai nou,…”

Apoi, îmi amintesc că tot pe mamaia o întrebam când punem răsadurile sau când plantăm nu ştiu care legumă? Şi cel mai adesea răspunsul ei era: „la Craiu nou, mamă, să crească odată cu luna”

În trecut, femeile mai ales, şi gospodarii în general se ghidau cu precădere după lună, pentru că luna dicta ritmul şi e de la sine înţeles că lucrurile le ieşeau mai cu folos, pentru că nu se puneau împotriva firii.

Cum ar fi dacă am reînvăţa să accesăm această înţelepciune şi am reintra în acest circuit natural al energiilor? Să fim in the flow? Ceea ce acum e un fel de modă, în trecut era un mod de viaţă.

Cum să nu ne vorbească luna nouă despre speranţă, când ea renaşte din ea însăşi la nesfârşit? Iar o lună nouă în scorpion cu atât mai mult. Scorpionul este el însuşi semnul morţii, al transformării şi al renaşterii, asociat de aceea cu pasărea Phoenix, care de asemenea renaşte din propria cenuşă. Scorpionul explorează misterele, tot ceea ce este ascuns vederii, caută motivaţiile ascunse, sapă în profunzime pentru a scoate la lumină seminţele plantate în întuneric.

Luna nouă în scorpion este un prilej de a face o călătorie în interiorul nostru. O călătorie în întuneric pentru a ne revela care sunt acele lucruri pe care le ţinem ascunse şi putem folosi acest prilej pentru a le scoate la lumină spre vindecare. Dacă descoperim emoţii negative, obiceiuri nocive care ne împiedică să evoluăm, să ne împlinim dorinţele, acum e un moment potrivit să le scoatem la scuturat şi la primenit cu cele mai intense intenţii în acest sens. La fel cum ieşeau femeile cu rufele la râu, putem acum şi noi să ne folosim de energia acestei luni noi pentru a face curăţenie în emoţiile noastre pentru a merge mai departe transformaţi, purificaţi, renăscuţi.

Am admirat întotdeauna curajul scorpionilor şi iată acum este un moment în care cu toţii trebuie să avem curajul să lăsăm să moară tot ce este vechi şi nu ne mai serveşte şi să ne deschidem aripile pentru o nouă călătorie, una în care suntem mai determinaţi să ne împlinim visurile, mai încrezători în forţele noastre, mai plini de entuziasm şi mai vii ca niciodată.

Acum este momentul să ne privim cu încredere şi să găsim în noi potenţialul ascuns, să ne aflăm puterile de super-eroi şi să începem să le creştem cu iubire, cu speranţă, cu dăruire. Să ne afirmăm şi să ne asumăm propria putere.

Ce-mi dă putere? Ce-mi aduce speranţă şi încredere? Ce mă face super-erou? Care sunt cele mai puternice dorinţe ale mele? – acestea sunt întrebări asupra cărora să medităm azi.

Să folosim energia intensă a acestei luni noi pentru a ne seta intenţii puternice cu credinţa că deja s-au împlinit. Un carneţel, un pix, câteva lumânări şi un spaţiu liniştit şi confortabil sunt suficiente. În mijlocul unui moment de linişte, cu lumânărele aprinse, ne centrăm în mijlocul inimii noastre, ne conectăm la energia lunii noi care va aduce creştere şi va hrăni visele şi speranţele noastre, mulţumim pentru tot ceea ce este bun şi frumos în viaţa noastră şi apoi începem să notăm intenţiile pentru perioada următoare cu credinţa că deja s-au întâmplat, la timpul prezent şi chiar ca formulă de mulţumire: ” mulţumesc pentru relaţia mea sănătoasă, mulţumesc pentru copilul pe care l-am primit, mulţumesc pentru proiectul care a prins viaţă, etc.”

„Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea.

Iar mai mare dintre acestea este dragostea”

Corinteni 13:13

Aşa să ne ajute Dumnezeu!