Într-o zi de 8 noiembrie, acum câţiva ani, dis de dimineaţă, paşii m-au purtat către o biserică. Am intrat şi m-am bucurat să o găsesc goală. M-am aşezat pe o bancă şi am început să plâng – tare, cu sughiţuri şi cu toată fiinţa. Mă simţeam complet deznădăjduită, nu mai înţelegeam care este drumul, în ce direcţie trebuie să o iau, în ce fel trebuie să servesc lumii. Şi plângeam. Apoi mi-am ridicat ochii şi am privit uşile laterale ale altarului – de pe una mă privea Sf. Arhanghel Mihail şi de pe cealaltă Sf. Arhanghel Gabriel – unul mai sever şi celălalt mai blând. Din adâncul sufletului meu i-am rugat să mă ajute, să-mi arate calea, să-mi lumineze mintea şi sufletul ca să văd drumul. Şi atunci, în semi-întunericul unei dimineţi reci de noiembrie, în biserica friguroasă şi palid luminată, am „auzit”, am primit mesajul, am înţeles şi am simţit clar cum îngerii îmi vorbesc. „Nu dispera! Cum vii aici şi te rogi, cu credinţă, deci, şi în acelaşi timp să disperi? Nu dispera, ci ai încredere! Roagă-te cu credinţă. Când deznădăjduieşti e ca şi cum i-ai spune lui Dumnezeu că nu crezi că te va ajuta. Roagă-te şi crezi!”
Şi, iată, lumina m-a străfulgerat. Am înţeles, mi-am îndreptat spatele şi am început să mă rog conştient, cu atenţie şi cu credinţă.
Ziua de 8 noiembrie a fost ziua în care cumva, am renăscut. Am înţeles că trebuie să particip activ la actul creaţiei, că noi şi îngerii, arhanghelii şi Dumnezeu suntem cumva parteneri la actul creaţiei. Că nu mă pot ruga cu disperare, pentru că astfel nu creez nimic.Eu trebuie să-mi fac partea mea şi să am credinţa că Dumnezeu are grijă de partea lui, aia cu miracolele. Dar că fără mine, fără credinţa mea, nu le poate face.
Am mai înţeles atunci şi că e important să învăţ să cer, să mă rog pentru ceea ce doresc. Pentru că îngerii, arhanghelii sunt mereu pregătiţi să ne ajute, însă nu intervin fără voia noastră, pentru că suntem înzestraţi cu un mare dar – cel al liberei alegeri şi ei nu încalcă liberul nostru arbitru.
De atunci, au devenit prietenii mei de nădejde şi am descoperit oameni înzestraţi care ne pot ajuta să-i simţim şi să comunicăm şi mai bine cu ei. E minunat modul în care s-a transformat viaţa mea de când am învăţat să cer ajutorul îngerilor.
Astăzi îi celebrăm pe Sfinţii Arhangheli, însă eu mă sărbătoresc şi pe mine, cea nouă, cea renăscută, pentru că în fiecare an, pe 8 noiembrie îmi amintesc cum într-o dimineaţă de toamnă rece, de undeva, din liniştea bisericii în care plângeam cineva mi-a şoptit: „Nu dispera!”
La mulţi ani!
Ana-Maria Negrii 