Ana-Maria Negrii

Când am luat-o pe „calea greşită” şi am început să practic yoga şi astrologia, mi s-a spus că să caut calea lui Hristos. Am stat şi am cugetat şi m-am rugat. Care este Doamne, calea Ta? Tot ce ştiam era rugăciunea şi conversaţiile lungi pe care le purtam cu Dumnezeu în momentele de restrişte. Alta nu ştiam. Şi atunci m-am dus la Biblie, pentru că aşa am făcut dintotdeauna – când nu ştiu ceva, mă duc să caut în cărţi. Şi am citit Biblia căutând să regăsesc şi unde a zis Hristos că yoghinii trebuie bătuţi cu pietre sau că astrologia este vrăjitorie şi trebuie amendată ca atare, sau măcar că pe ăia care greşesc trebuie să-i biciuim şi să-i pedepsim, să-i dăm afară din comunitate, din casă, din Biserică.

Caut şi acum. M-am apucat de recitit, pentru că e clar că la prima citire mi-a scăpat. Sunt bulversată. Eram mândră de spiritul meu de observaţie şi de mintea mea trează, alertă şi iată că nu am reuşit să văd nicăieri în evanghelii îndemnuri la a ne face judecătorii lumii, la a prelua puterea de decizie asupra altuia, la a pedepsi, la neiertare şi la neiubire. (nu mai spun că Biblia e plină de simboluri astrologice)

Şi m-am întristat, pentru că iată, atât de puţin ne iubim pe noi înşine, încât pe aproapele nostru îl urâm de-a dreptul. Atât de puţin îl iubim pe Dumnezeu, încât dăm mereu vina pe El pentru ce nu reuşim noi sau pentru ce ne facem cu mâna (mintea) noastră. Şi am aflat astfel, că e tare grea calea lui Hristos. Şi că nu e diferită de alte căi. Dacă ne uităm de sus, mai din cosmos aşa, ne putem da seama că Dumnezeu vorbeşte pe limba fiecăruia şi că, într-un fel sau altul, mesajul Lui ajunge la toate popoarele. Doar că unii îl integrează într-un fel şi alţii altfel. Unii îl înţeleg, alţii rămân repetenţi şi trebuie să o ia de la capăt. Dar cumva, mi se pare că Dumnezeu este tare trist când vede cum rătăcim şi cum ne încurcăm în propriile judecăţi şi prejudecăţi. Mă mir că nu s-a săturat să ne aştepte, să aştepte să înţelegem noi cum e cu iubirea de aproapele.

Întotdeauna i-am îndemnat pe oameni să se ridice deasupra, să caute să vadă povestea în ansamblul ei. Pentru că atunci când eşti îngropat în rahat cu greu reuşeşti să vezi şi altceva decât rahatul, când te dai cu capul de zid, cu greu reuşeşti să vezi că mai încolo în zid este o uşă sau o fereastră. Ai crede că până la o vârstă, oamenii reuşesc să descopere asta până la urmă. Însă unii aleg să se dea cu capul de zid până la sfârşit.

Visez la o lume în care să ne iubim unii pe alţii şi ca într-un gând să ne mărturisim iubirea fără oprelişti egotice.

Visez la o lume în care să nu fie nevoie de iertare, pentru că nu există greşeală.

Visez la o lume în care să ne preţuim şi să ne valorizăm unii pe alţii.

Visez la o lume în care să ne manifestăm talentele creatoare, să râdem, să cântăm şi să ne veselim.

Visez la o lume atât de curată, încât atunci când ceva rău s-ar întâmpla, să privim cu inocenţa unor copii şi să vindecăm cu dragoste.

Visez la o lume în care să nu mai fie nevoie de apostoli, pentru că Dumnezeu ar fi înţeles şi integrat dintotdeauna.

Visez la o lume în care să nu ne mai judecăm unii pe alţii, să nu mai căutăm doar greşeala, să nu mai arătăm cu degetul.

Visez la o lume în care oamenii să aibă curajul să-şi asume, să iasă în faţă şi să spună: Îmi pare rău! Am greşit! Iertaţi-mă!

Visez la o lume….visez.

Nu voi înceta să visez, pentru că sunt o naivă şi cred din tot sufletul meu că oamenii sunt buni şi că doar din frică acţionează cum acţionează. Cred că în fiecare om este ascuns un copilaş mic, inocent căruia îi este frică şi pentru că nu are repere corecte, face lucruri nepotrivite. Nu voi înceta să visez, pentru că în toate basmele copilăriei mele, binele învinge întotdeauna răul. Nu voi înceta să visez pentru că lumina străluceşte în întuneric şi aduce viaţă. Nu voi înceta să visez, pentru că Hristos a murit, a coborât în iad şi a spart lanţurile morţii, înviind întru lumină şi viaţă veşnică. De aceea, nu, nu voi înceta să visez şi să cred că până la urmă ne vom învinge şi noi demonii şi vom înţelege cu adevărat ce a vrut să ne arate Hristos şi care a fost mesajul lui.

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.
De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?
Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.
Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.
Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?
Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?
Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?
Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.”

Matei 7:1

Doamne iartă-ne şi ne miluieşte!