Ana-Maria Negrii

Vi se întâmplă şi vouă? Procrastinarea? Mda, mă gândeam eu. Tuturor ni se întâmplă. Scriam aici că voi povesti despre ce am învăţat despre mine la cursul de astrologie şi despre cum astrologia m-a apropiat mai mult de ceea ce sunt cu adevărat, de esenţa mea de peştoaică.

Am cam amânat, într-adevăr. Dar o să dau vina pe vară cu parfumul ei prăfos, cu nopţile ei înstelate, cu zilele ei leşinate de căldură, cu weekendurile ei prelungite care te invită la trândăveală şi la evadări în colţuri de natură răcoroase, cu miros de mare îmbietoare, chiar şi în mijlocul oraşului cu asfalt încins. Cred că vara nu se va supăra deloc şi va prelua această vină cu o nepăsare leneşă.

Însă eu am o minte tare neliniştită şi, în timp ce coceam nişte ardei pentru o salată, tot de vară, am copt şi o idee despre ce voi scrie acum, aici.

Aşa. Să ne întoarcem la cursul de astrologie. Ni se preda fiecare zodie în parte iar eu aşteptam răbdătoare să se ajungă şi la a mea. „Cu răbdarea treci marea” – este unul din dictoanele care m-au însoţit de-a lungul vremii, transformând răbdarea într-o virtute mult râvnită şi, în final, însuşită. Pe parcurs, mă distram recunoscând în fiecare descriere de zodie oameni dragi – familie, prieteni, foşti colegi de muncă; şi povestind despre fiecare zodie în parte, înţelegeam de ce unii erau aşa cum erau şi nu altfel.

În fine, după multă răbdare exersată, am ajuns şi la peştişori. Descrierea consta din cuvinte cheie: „lume interioară, sensibilitate, cunoaştere interioară, simţ artistic, ideal, sublim, visare, fantezie …” – Stop! Ceva din interiorul meu a făcut „Bum” şi mă trezesc întrerupându-l pe profesor: „Ştii ce? Mai lăsaţi-mă cu visarea asta! Toată viaţa am auzit-o pe asta cu peştii visători şi m-am săturat. Cum adică? Ce? Noi nu putem fi pragmatici? Şi cu picioarele pe pământ? Ba să ştiţi că putem! Chiar foarte bine! Visător în sus, visător în jos, bla, bla, bla”. Simţeam cum furia creşte în mine şi nu înţelegeam ce m-a apucat. Dar le arătasem eu – peştii nu sunt visători. E o eroare!

Doar că Profesorul nu m-a lăsat. „De unde am interiorizat că a fi visător e ceva greşit?” – mă întrebă el, stârnind în mine şi mai multă enervare.

Ştiţi momentele acelea când trăieşti o conştientizare într-o fracţiune de secundă (aşa cum îmi imaginez că-ţi vezi viaţa înainte de a muri)? Aşa am simţit eu atunci. Nu pot numi exact momentul din copilărie când am asociat starea aceasta de visare cu ochii deschişi cu ceva greşit, însă, de undeva, din negura memoriei mi-a revenit în minte o replică de mult uitată: „Lasă-mă, măi copile, cu prostiile astea! Astea-s numai visuri!”

Apoi am învăţat încet, încet să „nu mă întind mai mult decât mi-e plapuma”, „să nu visez prea mult ca să nu fiu dezamagită când nu se împlinesc visurile” şi tot aşa. Am ajuns cu timpul să detest această activitate de visare şi să mă strădui să fiu cât mai cu picioarele pe pământ, devenind o tipă foarte ambiţioasă, determinată să le arate tuturor cât de pragmatică (şi deloc visătoare şi fantezistă) este. Şi cred că asta m-a ajutat să am succes în experienţa mea în vânzări şi apoi ca manager. Nu zic că-i rău! M-a ajutat mult să fiu aşa ambiţioasă şi să caut să-mi dezvolt latura practică. Dar nu mă pot abţine să nu mă întreb unde m-ar fi dus visarea?

Soarele în astrologie reprezintă propria fiinţă şi ne indică zodia sub care ne naştem. Să ne naştem într-o anumită zodie nu e un fapt întâmplător, ci un minunat aranjament cosmic prin care ajungem să ne manifestăm în această lume într-un fel sau altul, dar fiecare în modul lui unic. Să negi această manifestare e ca şi cum ţi-ai nega propria fiinţă, iar asta înseamnă să-ţi negi potenţialul, să negi ceea ce ai putea deveni. Imaginaţi-vă o floare care refuză să înflorească sau un copac care se usucă, refuzând să mai crească. E absurd! Viaţa este devenire, creştere, înflorire. Cum să ne aşteptăm să înflorim şi să cunoaştem fericirea, când negăm părţi din fiinţa noastră, inclusiv cele întunecate. Pentru că nu există lumină fără întuneric.

Nu o dată am auzit la unii sau la alţii: „eu sigur sunt greşit, trebuia să mă nasc în altă zodie, asta nu mi se potriveşte”. Ei, bine, ba da! Te-ai născut tocmai în cea mai potrivită zodie şi asta e ca un fel de misiune personală.

Aşa că, dragi Berbeci, este în regulă să vă avântaţi cu capul înainte, ca berbecii, explorând noi teritorii, provocând limitele şi spărgând barierele. Nu e nesăbuinţă, e doar curaj şi îndrăzneală. Este în regulă să vă aprindeţi, să izbucniţi ca un vulcan şi să ardeţi cu pasiune. E în natura voastră. Nu vă cenzuraţi şi nu încetaţi să faceţi propriile alegeri, deşi ceilalţi le pot considera nebuneşti.

Iubiţi Tăuraşi, nu e nimic rău în a vă bucura de ceea ce aveţi – confort, dragoste, mâncare sau bani şi nici să fiţi aşa aşezaţi şi stabili. Ba chiar ne puteţi învăţa şi pe noi cum să fim mulţumiţi cu ceea ce avem şi să căutăm tihna în rutina fiecărei zile.

Gemeni dragi, poate că v-aţi săturat să tot auziţi „mental în sus, mental în jos” – minte, raţiune, etc. Noi ştim că sunteţi nişte sensibili dar că vă place să ţineţi asta pentru voi. Între timp, nu e nimic rău în a-ţi folosi mintea la maxim; cu toţii ne putem folosi de informaţiile adunate de voi cu atâta râvnă şi poftă de cunoaştere. Doar să ni le povestiţi şi nouă.

Da, sunteţi de-o mare sensibilitate şi emotivitate, dragi Raci, şi e foarte bine aşa. Poate că nu va integraţi în toate peisajele şi poate că mulţi vă percep cu toane şi instabili, dar cine să ne înveţe mai bine ca voi despre emoţie, romantism şi sentimentalism?

Să străluceşti, să ieşi pe scena vieţii, să te asumi e un act de mare curaj şi putere. Iar Leii ştiu asta foarte bine. Unii dintre ei poate se tem să strălucească dar trebuie să înţeleagă că de asta s-au născut lei. Nu e nimic rău în a simţi mereu nevoia de a fi în centrul atenţiei. V-aţi născut să faceţi asta, iar cei care v-o reproşează, o fac pentru că, de fapt, şi-ar dori să poată fi ca voi. You are born to shine!

Ştiu. Vă enervează să auziţi de fiecare dată că sunteţi tipicare, şi minuţioase, şi atente la detalii, şi prea organizate şi obsedate de curăţenie, dragi Fecioare. Nu-i nimic. Fiţi! Aşa sunteţi voi şi noi avem nevoie de oameni care să pună ordine în lucruri.

Dragi Balanţe, iubitoare de frumos şi de armonie, în nici un caz să nu negaţi această latură a voastră, căutând să fiţi simpatizate, fiind altfel decât sunteţi. Avem nevoie să ne dăruiţi din graţia şi simţul vostru artistic.

Scorpionii – cu toţii suntem fascinaţi de ei, mai puţin ei inşişi. Nu, nu e nimic defect la voi. Să vezi viaţa ca o luptă şi să cauţi să o trăieşti cu intensitate nu înseamnă pesimism şi nici extremism, este nevoia voastră continuă de transformare şi devenire.

Mă întreb câţi Săgetători visează să se dezbrace de rigorile sistemelor in care activează ca să ia drumul aventurilor peste mări şi ţări? Îndrăzniţi! E în ADN-ul vostru. Iar lumea are nevoie de voia bună şi optimismul pe care îl aveţi de oferit.

Capricornilor, oare de câte ori aţi fost acuzaţi că nu vă exprimaţi sentimentele şi că vă lipseşte romantismul, sau că pur şi simplu, tăcerea voastră îi termină pe ceilalţi? Păi, cineva trebuie să fie un exemplu şi în acest sens, nu? Avem nevoie de seriozitate, de realism, de simţ practic şi de organizare.

Cred că nici Vărsătorilor nu le e uşor sub privirile chiorâşe ale celorlalţi, atunci când exprimă vreo idee nemaivăzută şi nemaiîntâlnită cu naturaleţea cuiva care cumpără castraveţi. Da, e posibil să rămâneţi neînţeleşi, dar nu vă opriţi! Originalitatea şi curiozitatea voastră ne fac poftă şi nouă să întrebăm viitorul despre lumile noi ce stau să răsară.

Şi da, Peşti visători, este în regulă să visaţi! Face parte din esenţa voastră şi fără visele voastre, lumea ar fi cu siguranţă un loc mult mai trist.

Dacă vrei să fii fericit, FII! – Lev Tolstoi

Indiferent de zodia în care ne naştem, fiecare dintre noi avem trăsături pe care nu ni le dorim, despre care credem că ne fac vulnerabili şi indezirabili. Cum ar fi dacă am privi către noi înşine cu blândeţe, căutând să vedem care sunt nestematele ascunse în spatele acestor trăsături? Cum ar fi dacă, dintr-o dată, ne-am vedea întregi, compleţi, perfecţi exact aşa cum suntem? Cum ar fi să nu ne mai temem de felul în care putem străluci şi de ceea ce avem de oferit lumii? Cum ar fi să ne deschidem aripile şi să îndrăznim să zburăm? Cum ar fi să fim?

Va continua…

Lumina şi Iubire!