Ana-Maria Negrii

12 iunie 2014. Prima sesiune de astrologie stabilita dintr-un impuls venit cu puţină vreme în urmă, căruia i-am dat curs fără ezitare. A durat aproape două ore conversaţia pe skype, timp în care am trecut de la agonie la extaz şi invers. Mi se părea fantastic cum omul acela care nu m-a văzut în viaţa lui ştie atât de multe lucruri despre mine, despre viaţa mea şi despre familia mea. Eram mută de uimire şi de fascinaţie. În acelaşi timp, am primit în timpul acelei sesiuni instrumente de lucru cu mine pe care nu reuşisem să le găsesc în altă parte până atunci.

După ce-a trecut şocul iniţial, am început să lucrez cu mine. Am început să fac sport, pentru că asta avea să disciplineze latura destul de proeminentă din mine de semn mutabil (peşti) cu ascendent mutabil (săgetător) care are mari tendinte oscilante si care cu greu se fixează în realitate. Să lucrez cu corpul meu a fost contactul direct cu realitatea, cu materialul. Am simţit că mă aduc de undeva din nori şi mă înfing direct cu picioarele în pământ. Am ajuns într-un sfârşit la yoga şi acolo m-am fixat, pentru că yoga este acum o rutină zilnică pentru mine la fel ca duşul, spălatul pe dinţi, mâncatul.

Apoi am început să caut variante de a activa singură din punct de vedere profesional, deşi aveam foarte puţină încredere în mine. Informaţiile primite de la Dl. Astrolog m-au inspirat, mi-au dat curaj. Aşa am reuşit ca anul trecut în noiembrie să repun pe picioare proiectul cărţi personalizate care a crescut foarte frumos şi mi-a întărit convingerea că pot face singură lucrurile să se mişte, dacă mă angajez cu încredere în proiecte personale şi, mai ales, dacă valorific potenţialul şi înzestrările mele naturale.

Rând pe rând am început să explorez domenii din viaţa mea care până atunci mi se păreau tabu sau dificil de experimentat şi astfel procesul de transformare s-a întâmplat pur şi simplu.

Decembrie, 2014. Anunţ pe facebook despre Curs de astrologie care se ţine la Cluj. Mă aprind de entuziasm, dar mă sting repede. Data la care urma să înceapă este imposibilă pentru mine – nici bani, nici timp. Pun pe wishlist şi mă detaşez.

Crăciun, 2014. Alin, soţul meu şi Moş Crăciun, evident, îmi pune sub brad două cărţi de astrologie. Mă aprind iar de entuziasm. Mă bucur că mă urmăreşte astrologia. De data asta devin mai atenta la semnale.

Rezoluţii de Anul Nou. Îmi pun pe listă, printre altele, că „învăţ astrologie şi-mi fac din asta o ocupaţie”. Mă detaşez şi las să fie. În zilele de dinainte şi după Anul Nou studiez cu frenezie cărţile primite. Simt că nu-mi ajunge mintea să le cuprind dintr-o dată.

Ianuarie, 2015. Visez într-o noapte un vis cu multe simboluri (unele direct legate de astrologie) pe care mi-l amintesc cu uşurinţă. Îl notez şi caut în cartea de visuri interpretări. Le notez. Deschid apoi facebook-ul şi primul articol pe care îl văd este unul despre Luna nouă în Vărsător din 20 ianuarie 2015. Rămân uimită peste măsură să regăsesc în articol o mulţime din simbolurile din visul meu abia interpretat. Mă aprind iar de entuziasm şi încep să caut iar curs de astrologie. Aflu despre acelaşi curs care trebuia să înceapă în decembrie că s-a amânat pentru sfârşitul lunii ianuarie, 2015. Buuuum! În capul meu – artificii. Pentru mine s-a amânat cursul, ca să pot eu ajunge la el.

A apărut apoi problema banilor pe care nu-i aveam şi m-am tot măcinat o săptămână dacă să mă înscriu sau nu. Într-o zi am citit undeva, că dacă îţi doreşti ceva, să scrii pur şi simplu. Este un prim pas spre materializare. Aşa că am luat agenda şi mi-am notat începând cu 31 ianuarie, timp de patru weekenduri – curs de astrologie. Şi mi-am zis: ” Doamne, dacă este pentru mine şi pentru creşterea mea ca fiinţă ca eu să fiu la acel curs, Fie Voia Ta!” Atât. Am închis agenda şi am continuat să fac ce făceam.

Cred că jumătate de oră a trecut până când m-a contactat cineva, o persoană cu care mă întâlnisem o singură dată în viaţă, dar care ştia despre mine că, printre altele mă mai ocup, aşa entry-level, de social media marketing să mă întrebe dacă nu vreau să o ajut într-un proiect de acest gen, oferindu-mi jumătate din banii necesari pentru cursul de astrologie.

Mi-am ridicat mâinile spre cer şi am mulţumit. Miracolele chiar se întâmplă, mai ales atunci când te laşi în Voia Domnului. Nu-mi venea să cred. Dar imediat m-am înscris la cursul de astrologie ştiind că pe parcurs îmi vor veni şi restul de bani.

Restul e istorie aş putea spune. Dar restul este, de fapt, o altfel de viaţă. Din ianuarie 2015 lumea mea s-a transformat atât de mult încât simt că între mine cea de acum şi eu, cea din decembrie 2014 sunt câteva vieţi distanţă.

Voi scrie într-o altă postare şi despre cum am descoperit şi învăţat despre mine la cursul de astro; acum pot doar să spun că, privind în urmă, îmi dau seama că nimic din ceea ce s-a petrecut nu a fost întâmplător. Că fire nevăzute mi-au creat cărări şi că, de undeva, din alte planuri, Cineva m-a ghidat spre a ajunge AICI şi ACUM. O călătorie magică a fost cursul de astrologie – o călătorie spre centrul fiinţei mele. Am dat cojile de ceapă jos, am săpat acolo unde ani de zile nu am avut curaj să intru. Am scos din mine secrete care-mi măcinau sufletul de aproape 20 de ani. Am plâns, am râs, am dansat, am cântat. Am îndrăznit să am iniţiative la care am visat ani de zile şi la care nu ajungeam pentru că mereu îmi puneam bariere. Am îndrăznit să le sparg. A fost ca şi cum în miezul fiinţei mele a avut loc o explozie şi un alt univers a luat naştere. Unul miraculos, magic, frumos, minunat. Şi acum, studiind în continuare, cu fiecare nou aspect pe care îl descopăr în astrograma mea, îmi place tot mai mult de mine, îmi dau seama ce fiinţă minunată sunt şi că, în toate imperfecţiunile mele se ascunde, de fapt, unicitatea mea.

Astrologia este, în primul rând, o călătorie de autocunoaştere la capătul căreia te întâlneşti cu Sinele tău, cu fiinţa extraordinară care eşti menită să fii, cu miracolul pe care fiecare dintre noi a ales să-l manifeste în această lume.

Apoi este şi un mod de a găsi instrumente de lucru, căi de a acţiona cât mai apropiate de potenţialul şi de înzestrările noastre naturale şi este şi o cale de a-i înţelege şi cunoaşte mai bine şi pe ceilalţi.

În curând voi scrie mai în amănunt despre acestea.

Până atunci, mulţumesc celor care citesc. Îmi puteţi scrie dacă simţiţi astfel, daţi mai departe dacă aveţi cui.

Lumină şi iubire!

Călătoria continuă…