Nici nu ştiu cum am ajuns să dau de yoga, dar cred că de multă vreme primeam mesaje în direcţia asta şi eu pur şi simplu nu le vedeam. Noroc că Universul ăsta e destul de insistent şi nu te lasă să o iei prea tare pe arătură.
Cred că prima întâlnire cu yoga a fost anul trecut la Zen Fest – apropo, este o nouă ediţie, acum pe 28-29 martie, pentru cine caută echilibru minte-trup-suflet; aşa, deci la Zen Fest, anul trecut, într-o dimineaţă devreme, sesiune de yoga.
Ceea ce m-a „prins” a fost partea cu închisul ochilor, concentrarea şi conectarea cu muşchii sau partea din corp cu care se lucrează într-o anume postură. Adică primul pas în a deveni conştientă de corpul meu. Experienţa a fost intensă şi revelatoare.
Ceea ce m-a „prins” a fost partea cu închisul ochilor, concentrarea şi conectarea cu muşchii sau partea din corp cu care se lucrează într-o anume postură. Adică primul pas în a deveni conştientă de corpul meu. Experienţa a fost intensă şi revelatoare.
Am continuat să-mi fac exerciţiile pe care le făceam şi înainte – fitness style, dar un dor nu-mi dădea pace – dorul acela de a mă simţi, de a fi prezentă în mine.
Aşa că pe nebănuitele căi ale youtube, am ajuns într-o zi să dau peste Adriene cu programul ei de 30 de zile – uite-aici o găsiţi şi o să mai găsiţi scrieri despre ea, că se mai bucură şi alţii de ceea ce are de oferit.
Cred că nu-şi imaginează nimeni că în 30 de zile devii expert în yoga, dar pot garanta că poţi redeveni prezent în corpul tău.
Este o experienţă extraordinară. Cu fiecare zi îmi simt tot mai mult trupul, cu fiecare zi îmi place tot mai mult de el, de mine. Cu fiecare zi sunt din ce în ce mai recunoscătoare pentru corpul meu miraculos şi extraordinar şi-mi dau seama de potenţialul infinit pe care-l are. Cu fiecare respiraţie mă minunez de frumuseţea mea, a vieţii şi a lumii în care fiinţez.
Merg pe stradă şi îmi simt muşchii spatelui care-mi susţin coloana, pilonul central al fiinţei mele, şi mă trezesc zâmbind- mă simt, sunt prezentă în mine. Cât de minunat!
Îmi simt inima, pulsând şi vieţuind pentru mine, pentru ca eu să-mi pot trăi bucuriile şi tristeţile. Cum să mai las o zi să treacă fără să-i mulţumesc pentru asta?
Sunt aşa într-o stare de entuziasm continuu dar în acelaşi timp sunt zile în care mă apucă şi plânsul, un plâns de undeva din străfundurile fiinţei, din acela adânc, cu scuturături şi sughiţuri, eliberator, purificator. Şi atunci binecuvântez oamenii care mă ţin în braţe să mi-l plâng.
Da, sunt îndrăgostită de yoga, de mine şi de trupul meu, de viaţă, de lume şi-mi doresc să explorez şi să mă las îmbogăţită de această nouă descoperire.
Yoga e oarecum „la modă” acum şi mă bucur că e aşa, pentru că sunt sigură că suntem din ce în ce mai mulţi cei care devenim prezenţi şi asta înseamnă mai mulţi oameni care se bucură de trăit în mod conştient.
La o căutare rapidă pe google se găsesc informaţii cu carul despre yoga şi beneficiile pentru trup, minte şi spirit, aşa că simţiţi-vă liberi să exploraţi.
Eu am vrut doar să vă împărtăşesc îndrăgosteala mea…
photo credit: 2011_05_Destiny_007 via photopin (license)