Ana-Maria Negrii

Da! A trecut mult de când nu am mai scris. S-a schimbat şi anul de-atunci. Nu-i nimic. Iată, scriu acum.

Am încercat să scriu aşa, mai în primele zile ale anului dar n-am reuşit. Am luat supradoză de statusuri pe facebook şi am intrat în şoc. Câteva zile n-am mai ştiu ce-i cu mine. „Fă rezoluţii!”, „Pune-ţi obiective!”, „Setează-te!”, „Cere!”, „Acţionează!” vs.  „Nu-ţi fă rezoluţii, nu funcţionează”, „Go with the flow!”, „Renunţă la control!”, „Stai şi primeşte tot ce vine spre tine!”, etc. 

Fraţilor, hotărâţi-vă o dată! Cu sau fără rezoluţii?

Ei, bine, să ştiţi că eu am testat ambele variante şi ce credeţi? Surprize, surprize! Ambele funcţionează! Ha!

Ani de-a rândul mi-am făcut foaie cu obiective, intenţii, sau cum vreţi să le mai numiţi şi în fiecare an 80% dintre ele au devenit realităţi ale vieţii mele, asta pentru că, de obicei, entuziasmul începutului de an ne determină să ne supralicităm reuşitele ce-ar urma. Altfel, acel 80% ar putea fi chiar 100%.
Apoi, am decis că nu mai vreau, că vreau să curg ca râul. Şi am curs şi a fost magnific. Atât de mult am crescut şi m-am dezvoltat şi am evoluat că nu pot măsura în procente. Ca în poveste: într-un an cât alţii în şapte! 

Deci oricum aţi început anul să ştiţi că e bine! Nu vă îngrijoraţi, că funcţionează! Daţi-i bătăi!

Oricum eu nu despre asta voiam să scriu.

Alta e povestea.

Este acest preot (unul mişto, prietenii ştiu)

Acest preot este unul pe care l-am găsit cu Dumnezeu de mână, adică într-unul din momentele alea când te cuprinde disperarea vieţii şi nu ştii încotro să mai apuci şi o iei aşa razna şi la un moment dat paşii te duc „întâmplător” către un Om care te readuce înapoi, în centrul vieţii tale aşa, numai povestind nişte lucruri într-o zi de duminică oarecare, într-o biserică oarecare. Doar că acele lucruri pentru tine nu sunt nişte simple cuvinte, ci se adună toate într-un mesaj care vine de dincolo de omul care le spune, de la Dumnezeu însuşi.

Aşa, şi de la duminica cu pricina, eu am rămas dependentă de cuvintele de învăţătură ale acestui preot şi atunci când rămân iar în pană de răspunsuri, merg să-l caut şi să-l ascult. Pentru că ştiu că Dumnezeu mă trimite la el. Ştiu prin răspunsurile pe care le primesc. Ţintite, fără loc de îndoială.

Aşa şi acum! M-am dus. Aveam nevoie de răspunsuri şi le-am primit. Mulţumesc.

Am primit însă şi o întrebare. Una care e de când e lumea, însă mie acum mi-a răscolit spiritul.

Povestea zice aşa: ” Se spune că era o femeie care a adormit şi a visat că a murit şi a ajuns la Dreapta Judecată. Acolo a fost întrebată: Cine eşti? Ea a stat pe gânduri şi într-un final a răspuns: Sunt soţia primarului! – Nu te-am întrebat a cui soţie eşti? Cine eşti tu? – Sunt mama a cinci copii! răspunse aceasta. – Nu te-am întrebat câţi copii ai, veni răspunsul. Cine eşti? – Sunt învăţătoare! ….. şi tot aşa. Apoi femeia s-a trezit, profund marcată de acest vis şi şi-a dedicat întreaga viaţă aflării acestui răspuns”

Tema nu e nouă, filosofii lumii ne îndeamnă încă din atichitate să ne cunoaştem pe noi înşine, iar viaţa este o călătorie de descoperire a răspunsului la această întrebare: Cine eşti tu?

Cu toţii căutăm acest răspuns. Toate cursurile de dezvoltare personală, toate cărţile citite, relaţiile, profesia, prietenii, toate experienţele trăite sunt o continuă căutare a acestui răspuns.
Însă dincolo de tot ceea ce trăim în exterior, această întrebare te obligă să te întorci înspre tine, înspre sufletul tău. Şi, da, nu prea îţi vine. Pentru că e greu, pentru că, pe lângă lumină, e mult întuneric, multă dezamăgire, multe întrebări fără răspuns, multe frustrări. Nu îţi vine chiar deloc. Mai bine te tunzi, te vopseşti şi te coafezi. Şi o să te simţi mai bine! O vreme…

Da, pare un clişeu – răspunsul se află în tine! Însă chiar numai de tine depinde să nu mai rămână un clişeu, ci să devină un prilej de căutare interioară, de descoperire, de creştere.

De aceea mi se pare că acest „Cine eşti tu?” este cel mai bun antrenor personal pe care îl poţi avea.  

Aşa că, dincolo de statusurile de pe facebook, de pozele din timeline, de job, vacanţă, maşină, casă, prieteni, copii şi restul reuşitelor pe care ne străduim să le bifăm – Cine eşti tu?

Când afli, zi-mi şi mie cum ai făcut!

Lumină şi iubire în toate!