Ana-Maria Negrii

După ce am trecut de zbuciumul primilor ani din experienţa mea de mamă, am început să văd că nu există un sens unic în care circulă cunoaşterea în relaţia cu copiii. Ba mai mult, am descoperit în copii adevăraţi maeştri în arta de a trăi frumos, prezent, conştient şi adesea am avut sentimentul că mă aflu în faţa unor bătrânei înţelepţi bucurându-se de trupul plin de energie al unor copilaşi vioi.

Aşa că mi-am dat voie să învăţ de la copii, ai mei şi ai altora şi, în timp, m-am mai eliberat de aroganţa de a le şti eu pe toate. De fapt, am început a înţelege ce înseamnă „ştiu că nu ştiu”.

Una din lecţiile primite de la copii a fost cea în care fiul meu mi-a revelat o „armă” secretă pe care o foloseşte el când se joacă – Puterea gândului. 

Această Puterea gândului este cea care îl ajută să obţină ceea ce îşi doreşte şi cea care le ajută pe personajele cu care se joacă să iasă din situaţii în care, aparent, nu mai au nici o soluţie. La fel şi când se joacă cu alţi copii, când se fugăresc şi se urmăresc şi se luptă ei „ca bărbaţii”, atunci când sunt încolţiţi şi nu mai au vreo şansă de scăpare … Bum! Putereeeea gândului! Şi ceilalţi cad leşinaţi şi eroul iese învingător. Pentru ei, puterea gândului este arma supremă!

Şi eu merg la tot felul de cursuri de dezvoltare personală, caut, citesc tot felul de cărţi şi de articole, îl întreb pe Dumnezeu: Doamne, cum să mai fac să-mi iasă bine? Şi iată – răspunsul e în jocul simplu de copii şi-n inocenţa sufletului lor. Oare când am pierdut credinţa în puterea gândului? Sau poate că e doar camuflată sub alte concepte şi denumiri.

Pentru oamenii mari această putere se mai numeşte vizualizarea succesului sau puterea manifestării dorinţelor sau legea atracţiei şi cine ştie câte titluri a mai primit de-a lungul timpului.

De fapt, eu am vrut să vă povestesc că de ceva vreme am redescoperit puterea gândului şi că e magic ceea ce poate face şi promit să o păstrez cu mine pentru totdeauna.

În ultima perioadă am fost surprinsă în repetate rânduri de felul în care am primit minunate daruri doar ca urmare a unui gând, a unei intenţii.

Un exemplu: văd anunţul unui eveniment la care aş vrea să particip dar care mă prinde într-o perioadă în care nu am buget alocat pentru el. Îmi zic „aş vrea să merg”! Şi trec mai departe cu detaşare. La câteva zile primesc invitaţia de a merge şi aşa am reuşit să-mi încânt sufletul cu experienţe unice, să cunosc oameni minunaţi care au venit să-mi îmbogăţească viaţa într-un mod miraculos.. Mulţumesc pentru dar.

Astfel au venit înspre mine oameni valoroşi, oferte de colaborări, bani, cadouri şi o mulţime de alte binecuvântări.

Această Puterea gândului e ca o jucărie mult iubită din copilărie pe care acum am redescoperit-o şi nu mă mai satur să mă joc cu ea. 

Şi ştiţi care e vestea bună? Că toţi ne-am jucat cu ea când eram mici şi că există în cutiile cu amintiri ale tuturor. Aşteaptă doar să fie scuturată de praf şi pusă iar la loc de cinste.

Când te rogi, roagă-te cu sufletul unui copil! Copiii cred cu toată puterea că ceea ce cer se împlineşte; pentru ei miracolele nu sunt întâmplări ocazionale, sunt un mod de viaţă. Viaţa e un miracol continuu pentru ei.

Provocarea mea pentru voi este să căutaţi în sufletul vostru de copil şi să credeţi iar în Puterea gândului! 

Dacă deja aţi reuşit asta, vă rog împărtăşiţi cu noi, să afle şi mai mulţi că se poate!

 Lumină şi iubire!